Vacanţă în Ţinutul Conacelor

Imaginează-ţi o vacanţă ruptă parcă dintr-o poveste, sau măcar scurt un city break, în Ţinutul conacelor şi al castelelor din judeţul Covasna, chiar în centrul ţării noastre. Ştiai că există acest ţinut? Eu nu. Şi cu siguranţă nu credeam că este atât de frumos, atât de încărcat cu poveşti la fiecare pas şi plin oameni  meşteşugari pasionaţi care duc şi astăzi mai departe tradiţii vechi de sute de ani.

Am pornit sâmbătă dimineaţa din Bucureşti spre Tălişoara împreună cu un grup de oameni foarte pasionaţi de călătorii. M-am bucurat însă că nu eram singura care nu mai vizitase niciodată zona Covasnei. Nu ştiu de ce, dar de fiecare data când pronunţam “Covasna” aveam o mică strângere de inimă şi o senzaţie de anxietate punea uşor stăpânire de mine. Drumul spre Braşov nu a fost atât de aglomerat precum ne aşteptam, deşi era o zi cu soare şi destul de călduroasă pentru începutului lui octombrie.

După ce am trecut de oraşul Braşov, am intrat într-o zonă pitorească cu drumuri şerpuite printre lanuri încă verzi şi foarte întinse. Peisajul era fermecător şi reuşea să relaxeze chiar şi privirile celor mai stresaţi oameni care parcă nu mai ştiu cum să se detaşeze de muncă.

Pe măsură ce ne apropiam de Tălişoara, mi-am dat seama de unde venea această strângere de inimă despre care vă povesteam. Eram în primul an de facultate când m-am îndrăgostit de un sportiv care mergea de des in cantonament la Sfântu Gheorghe, capitala judeţului Covasna. Şi nu ideea că era plecat foarte mult era problema reală, ci faptul că era pur şi simplu fermecat de frumuseţea acestei zone şi a unei fete de aici, mă scoteau pe mine din minţi. Aşa că, adevărul este că am plecat la drum cu două prejudecăţi: una legată de oamenii care nu vorbesc limba mea în ţara mea şi una legată de faptul că acum mulţi ani aici exista o fată mai frumoasă şi mai interesantă decât mine.

De la Braşov la Tălişoara mai ai de mers 60km, şi chiar dacă sunt porţiuni pe care trebuie să mergi mai încet şi cu grijă, dacă destinaţia ta finală este Hotel Castel Daniel, atunci răbdarea ta a meritat. Eu cel puţin m-am convins când imediat în faţa ochilor mi s-a arătat această construcţie veche de la începutul secolului al XVII-lea.

Hotel Castel Daniel

Un castel devenit hotel

Construit de către vicecăpitanul scaunului Trei Scaune şi ambasador al lui Gabriel Bethlen – Daniel Mihály – Castelul Daniel din Tălişoara este un simbol ce păstrează urmele Renaşterii târzii din epoca în care a fost ridicat. Însă pe cât este de vechi, pe atât de plin de viaţă este. Şi acest fapt se datorează în mare parte noilor proprietari, Lilla si Atilla Racz, care în 2009 au ales să cumpere un castel în Covasna în loc să îşi ia un apartament în mijlocul Bucureştiului, fix cu aceeaşi sumă de bani. Bineînţeles că să restaurezi şi să aduci la viaţă o construcţie atât veche nu este deloc uşor, mai ales dacă îţi doreşti să păstrezi cât mai mult din structura iniţială şi în acelaşi timp să oferi şi confortul din epoca modernă. Însă cumva soţii Racz au reuşit. Şi nu ştiu dacă m-am bucurat mai mult de experienţa cu aer medieval sau de îmbinarea ei discretă şi firească cu elemente ce satisfac chiar şi exigenţele celor în căutarea unei escapade ce ne trimite cu gândul la opulenţa şi luxul în care trăiau adevăraţii regi.

hotel-castel-daniel-camera baie-hotel-castel-daniel

Hotel Castel Daniel are 8 camere în care poate găzdui oaspeţi şi fiecare dintre ele arată diferit pentru că are propria poveste. Cea mai veche cameră din castel se numeşte The Lodging of Olasztelek şi este foarte spaţioasă, aşa că poate găzdui până la 4 persoane. În plus, în loc de cadă veţi descoperi o copaie în care puteti să vă imbăiaţi precum o făceau şi stăpânii castelului.

Castelul-Daniel-04

Camera Constantinopol este cea care m-a impresionat cel mai mult şi mă bucur că am avut ocazia să dorm o seară acolo. Pereţii săi sunt decoraţi cu picturi murale ce datează din secolul al XVII-lea şi care prezintă evenimente din viaţa familiei Daniel de dinainte de anul 1680 precum prezentare tributului oferit de căpetenia Ardealului sultanului otoman. Însă recunosc că şi cada ce se ascunde în spatele unei cortine grele din catifea verde mă duce cu gândul la viaţa unei adevărate prinţese.

Hotel Castel Daniel -camera constantinopol

hotel-castel-daniel-camera-constantinopol

Celor mai romantici cu siguranţă le vor fi pe plac Camera cu Lebădă (şi nu doar datorită patului cu baldachin) şi Camera Poarta Castelului cu pereţii săi groşi de un metru, unde pot savura un pahar de vin în faţa şemineului.

the-swan-suite-daniel-castle hotel-castel-daniel-camera-poarta-castelului2 hotel-castel-daniel-camera-poarta-castelului

După cum vă spuneam, Hotel Castel Daniel, este o construcţie plină de poveşti. Şi credeţi-mă că nici nu am cum să vi le spun eu pe toate pentru că nu ar avea acelaşi farmec. Să descoperi la fiecare pas şi la fiecare treaptă urcată câte o semnificaţie nu este un lucru ieşit din comun pentru cei care îi trec pragul, şi tocmai de aceea trebuie să treci acum pe lista ta de destinaţii de vizitat şi acest loc deosebit.

hotel-castel-daniel

Tradiţii şi meşteşuguri vechi păstrate şi transmise din generaţie în generaţie

Dacă te-am convins deja să calci pragul Castelului Daniel, cu siguranţă te întrebi ce altceva mai este de făcut în judeţul Covasna. Sper că ţi-ai luat mai multe zile libere, căci avem multe lucruri interesante de făcut şi multe locuri frumoase de văzut.

Prima oprire trebuie musai să o faci la familia Sütő din Vârghiş – meşteşugari ce sculptează şi pictează mobilă a cărei istorie începe în anul 1568, şi care au fost chemaţi în zonă special pentru a construi şi decora mobila Castelului Daniel la începutul anilor 1600.

Transmisă din generaţie în generaţie, această artă este făcută cu pasiune şi dedicare şi în prezent de către cei mai tineri membri ai familiei Sütő respectând aceleaşi metode. În plus, piesele create în Vărghiş sunt recunoscute şi căutate la nivel internaţional.

familia Sütő din Vârghiş 2 familia Sütő din Vârghiş 3 familia Sütő din Vârghiş

Apoi, îţi recomand să îi faci o vizită maistrului fierar Nagy György din Tălişoara, cel care a realizat în nu mai puţin de şase luni porţile Hotelului Castel Daniel. Pe lângă priceperea cu care duce mai departe acest meşteşug al prelucrării fierului, cu siguranţă vei fi cucerit şi de plăcerea cu care îţi povesteşte şi îţi împărtăşeşte tainele acestei meserii. Şi să nu fii surprins dacă te va invita să vizitezi micul muzeu în care a adunat instrumente arhaice de prelucrare a fierului şi căruia i-a pus bazele singur.

Nagy György

fierar Nagy György

Dar trebuie să recunosc că am fost foarte impresionată de mica demonstraţie de prelucrare a fierului prin meşterul care a transformat o făşie de metal absolut banală într-o frunză decorativă cu onduleuri preţioase. Am făcut şi două filmuleţe pe care le puteţi vedea AICI şi AICI. Sincer, cred că m-am regăsit puţin în munca maistrului Nagy György când îl urmăream cum schimba instrumentele cu ajutorul cărora realiza diferite crestături, căci exact cum lua el fiecare daltă sau ciocan de pe peretele pe care erau perfect aliniate şi aranjate, la fel schimb şi eu pensulele în timp ce creez un machiaj. La finalul zilei suntem doar nişte artişti care îşi fac treaba cu placere.

fierar-Nagy György

Szoke-TiborŞi dacă ai prins deja gustul meşteşugurilor trandiţionale, atunci trebuie să dai o fugă până în Harale, denumit şi satul dogarilor. Acolo dogarul Szőke Tibor te va întâmpina cu un zâmbet cald, o pălincă tare şi o plăcere nespusă de a primi oaspeţi. Spune că a învăţăt această meserie de la tatăl său, care şi el a învăţat-o de la tatăl lui, bunicul lui Szőke. Una dintre marile tristeţi ale meşterului este faptul că dintre 50 de familii care practicau acest meşteşug acum 100 de ani, în prezent au mai rămas doar 4. Însă el s-a asigurat deja că meşteşugul nu va muri în familia lui şi deja a transmis fiului său toate tainele despre acestei meserii. Dogarul Szőke Tibor este cel care a realizat copaia din cea mai veche cameră a Hotelului Castel Daniel, dar cu siguranţă v-aţi dat seama şi singuri de asta.

dogar-Szoke-Tibor 2 dogar-Szoke-Tibor

Nu ştiu ce sentimente vă vor încerca pe voi când vă veţi lua rămas bun de la acest meşter, însă eu m-am întrebat imediat dacă oare tatăl meu ştie cum se fac butoaiele şi cum se transformă o buturugă în acele fâşii rotunjite ce urmează să se îmbine perfect cu celelalte. Sper doar că i-am oferit şi eu ceva la rândul meu dogarului Szőke Tibor, căci eu cu siguranţă am plecat mai bogată de la el.

dogar-Szoke-Tibor 3

Povestea nu se încheie aici aşa că te aştept şi mâine pentru a cunoaşte oameni şi locuri minunate din ţara noastră!

LIKE it & SHARE it!
0

Comments

comments

5 Comments on Vacanţă în Ţinutul Conacelor

  1. Maria Bosnita
    19 October, 2015 at 13:54 (2 years ago)

    Ce frumos ai povestit Ioana! Sa stii ca nu credeam ca exista un asemenea hotel la noi in tara si ca in zona gasesti oameni asa minunati. Abia astept sa citesc si continuarea!

    Reply
    • Ioana Dumitrache
      21 October, 2015 at 09:24 (2 years ago)

      Multumesc, Maria! Ma bucur foarte mult ca ti-a placut 😀

      Reply
  2. Ionut Andrei
    19 October, 2015 at 13:56 (2 years ago)

    Am intrat curios sa vad ce ai mai avut si tu de spus dupa tot ce au scris colegii tai blogari si nu regret. Ai scris foarte frumos si chiar se vede ca ai pus sentiment.

    Reply
  3. Andra Marina
    21 October, 2015 at 08:54 (2 years ago)

    Ce frumos arata camerele castelului. Nici nu aveam idee ca sunt atatea lucruri interesante in Covasna. Mereu m-am itrebat ce fac oamenii acolo pentru ca pare un judet mort. Data viitoare cand poernesc spre Brasov poate voi face o plimbare si pana la Talisoasa 😀

    Reply
  4. Lazar Adrian
    4 September, 2016 at 06:19 (10 months ago)

    Sper sa ajung si eu acolo. Este frumos!

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *






Enjoy this blog? Please spread the word :)

  • RSS20
  • Follow by Email
  • Facebook
  • Google+1
    http://ioanadumitrache.ro/2015/10/19/vacanta-in-tinutul-conacelor/">
  • Twitter20
  • SHARE0
  • YouTube0