Mi-am făcut operație de abdominoplastie. Cum a fost recuperarea.

Vă invit să citiți și articolele despre cum m-am pregătit pentru operație și cum a fost experiența din spital.

Era vineri dimineață (19 aprilie 2019) și îmi așteptam părinții să vină să mă ia acasă. Am negociat să merg în weekend să stau la ei ca să lei fie mai ușor să aibă grijă de mine, dar să își facă și treburile lor prin casă.

Domnul doctor Oltjon Cobani venise deja de două ori să mă vadă până la ora 09:00 când s-a îndreptat spre sala de operație pentru o nouă intervenție.

Când am ieșit din spital aveam două drene care îmi ieșeau din cele două extremități ale operației. Mama sau asistenta (nu-mi mai amintesc exact) m-a ajutat să îmi pun pantalonii, șosetele și tenișii, iar în rest m-am îmbrăcat singură. Deja mă ridicam singură din pat și mă simțeam destul de independentă. Pentru că purtant niște pantaloni lejeri de trening mi-am legat poșețelele (cum alintam eu drenele) de șiretul din talie astfel încât aveam ambele mâini libere. Trebuia să port în permanență acea centură albă, inclusiv când dormeam. La plecare am mai plătit la recepția spitalului Monza (fost Proestetica) 300 lei pentru centură.

În mașină am stat pe locul din față cu scaunul lăsat mult pe spate. Gropile de pe drum s-au simțit destul de neplăcut chiar dacă tata mergea foarte încet și cu multă grijă.

Acasă am stat mai mult în pat în primele zile. Mă ridicam doar ca să merg până la toaletă sau făceam mici plimbări până la bucătărie. Este bine să mergi, dar nu foarte mult.

Oboseam foarte repede. După 10 pași simțeam nevoia să mă așez și să mă odihnesc. Recomandarea medicului a fost să nu stau doar în pat, dar nici să fac plimbări foarte lungi.

Sâmbătă dimineață am fost cu mama la spital la pansat. Operația trebuia curățată o dată la câteva zile, iar buricul trebuia pansat și curățat în fiecare zi în prima perioadă din cauza complicației de la ombilic care cred că a fost data de mica hernie ombilicală.

După ce am fost la spital am trecut pe la mine pe acasă și l-am luat pe Gâlmiță la curte (eu am putut să îl duc în brațe), iar apoi am fost la coafor ca să mă spăl pe păr. Pentru că nu aveam voie să fac încă duș (vreo 7-10 zile de la operație nu ai voie să uzi incizia pentru că apa de la robinet nu este sterilă) mă spălam pe păr la coafor unde mi-era mult mai confortabil să stau la scafă.

Alimentația a fost una lejeră: fără fructe și legume crude, multe supe și carne fiartă sau la cuptor. Nu aveam interdicții prea mari.

În primele zile pofta de mâncare nu era așa mare, dar mi-a revenit pe parcurs. Probabil era și teama să nu mă îngraș acum că nu mai pot face sport o lună și jumătate sau chiar două.

Luni dimineață m-au adus părinții mei acasă. Aveam puține emoții că urma să stau singură, dar aveam tot ce îmi trebuie, iar seara urmau să treacă pe la mine după ce ieșeau de la serviciu.

Ei bine, nu am stat prea mult singură pentru că în jurul prânzului Cristina, cea mai bună prietenă care mi-este ca o soră, a venit din Londra ca să aibă grijă de mine! Știu că eram în pat în dormitor și auzeam soneria, dar nu voiam să mă ridic. Pentru că tot insista m-am dat jos din pat și când am deschis ușa am rămas mută. A fost unul dintre cele mai frumoase suprize din viața mea!!! Nu îmi venea să cred că e acolo, pur și simplu credeam că visez.

Marți am mers iar la spital pentru pansat. Mi-am chemat un Bolt și m-am descurcat foarte bine și singură. Cristina m-a ajutat să ma încalț pentru că mi-era greu să mă aplec, dar sincer mai mult mi-era frică.

Operația arăta foarte bine așa că mi-a scos prima drenă. Eram foarte fericită că am scapat de o poșețică pentru că mi-era foarte incomod să dorm doar pe spate.

Câteva zile nu am avut voie să dorm pe o parte, dar recunosc că în timpul nopții m-am mai foit un pic pentru că amorțeam. În primele zile după operație m-am odihnit bine doar în spital unde patul era foarte confortabil și îl puteam seta după cum mi-era mie comod. Acasă m-am odihnit mai greu până am scăpat de ambele drene.

Tot marți după ce m-am întors de la spital m-am oprit la salon ca să mă spăl pe păr. Operată fiind, în continuare aveam o mare grijă să nu umblu cu părul nespălat și necoafat. Pur și simplu așa sunt eu. După ce am terminat la coafor am decis să merg pe jos până la Cristina acasă, asta însemnând cam toată strada Sibiu de la Favorit până la intersecția cu Bd. 1 Mai. Distanța nu este mare și în mod normal o parcurgi cam în 5 minute de mers lejer, însă mie mi-au trebuit vreo 20 de minute. M-am oprit de vreo 3 ori și m-am așezat să mă odinesc și pentru că tot nu apăream Cristina deja coborâse și venea după mine. Acela a fost un drum cam lung pentru acel moment al recuperării mele, iar Doctorul Oltjon Cobani mi-a zis să nu mă mai forțez.

25 aprilie – la o săptămână de la intervenție

În principiu în prima săptămână după operație am mers cocoșată pentru că încă nu puteam sta dreaptă și oboseam destul de repede. A fost un sentiment total nou pentru mine și mi-a fost greu să asimilez această oboseală, dar în această perioadă tot ce trebuie să faci este să te odihnești. Adică să stai în pat (nu neapărat întinsă ca un bolnav) și să desfășori activități care nu presupun prea multă mișcare. După vreo 7-9 zile am prins curaj să tușesc normal. Senzația era de disconfort, nu de durere dar eu aveam o teamă că s-ar putea întâmpla ceva. Nu exista niciun risc, dar eu tot eram temătoare.

Pe 17 aprilie m-am operat, iar pe 25 aprilie nu mai aveam nicio drenă după cum se poate vedea și în poze.

30 aprilie – 13 zile de la intervenție, încă eram umflată

În ziele 6-7-8 am fost cel mai umflată, și fix în ziua 7 m-am trezit să probez haine. M-am deprimat instant când am văzut că nu-mi mai vin haine care înainte îmi erau largi și recunosc că am intrat puțin în panică crezând că m-am îngrășat eu. A doua zi la consultație doctor Cobani mi-a explicat că nu te umfli imediat după intervenție cel mai mult, ci la câteva zile. Perioada de apogeu al umflăturii poate varia de la persoană la persoană. Iar am revenit la sursa mea de informare Instagramul și am văzut că alte persoane care au trecut prin aceeași intervenție au experimentat umflături mari în perioada 6-10 zile post operatorie. Ba chiar, persoanele care au combinat abdominoplastia cu lipoaspirația au fost umflate și mai mult timp. Oricum rezultatul final al unei astfel de intervenții îl vezi după 6 luni, dar din proprie experiență vă zic sincer că după 3 săptămâni începi să te simți extraordinar din punct de vedere psihic și fizic.

În ziua 11 am fost la schimbat pansamentul de la buric și când m-am întors de la spital am decis să mă pun la volan, deși domnul doctor recomandase să mai aștept câteva zile. Mi-am pus centura, dar doar cea care venea în diagonală și așa am condus vreo lună. Am condus din ziua 11 fără probleme, dar mașina mea este automată, așa că nu necesită să depui prea mult efort.

Domnul doctor Cobani a fost foarte atent și răbdător în perioada de recuperare. M-am dus la pansat buricul reugulat până când a început să arate bine și m-a învățat cum să o fac eu singură acasă. Însă întotdeauna a fost disponibil pentru toți pacienții săi (cu o parte mă întâlneam pe holurile spitalului când mergeam la consult și mai schimbam impresii până ne venea rândul). Ba chiar, o data când a fost plecat din oraș a rugat-o pe dna doctor Maria Filipescu să îi țină locul și dumneai a fost cea care mi-a scos firele de la buric. Nu am simțit absolut nimic!

2 mai – deja psihic mă simțeam extraordinar și îmi plăceau tare mult rezultatele. Buricul era încă pansat.

Mușchii au fost cusuți cu fire resorbabile pentru ca să pot face copii fără probleme în viitor, buricul a fost cusut cu fire normale care au trebuit scoase, iar incizia de abdominoplastie a fost cusută cu fire resorbabile, doar capetele au avut fire normale pe care mi le-a scos la vreo 2 săptămâni de la operație. Ultimele fire scoase au fost cele de la buric și nu am simțit nicio durere.

După o lună am avut voie să renunț la corset, iar după o lună și jumătate am putut să reiau sportul. Recomandarea medicului a fost să îmi ascult corpul și să nu mă forțez, iar eu chiar așa am făcut.

8 iunie

O greșeală pe care eu am făcut-o și regret un pic este că nu am respectat indicațiile domnului doctor să încep să mă dau cu cremă cicatrizantă după două săptămâni. Am început să mă dau după vreo șase săptămâni, dar norocul meu a fost că am avut un chirurg cu mâini de aur și un organism care se reface frumos. Cicatricea mea arată foarte bine chiar dacă am început să mă dau târziu cu cremă. Și spun asta comparând cu alte poze de pe hashtagul #tummytuckscar de pe Instagram, dar și văzând cicatricea unei persoane apropiate mie. Nici ei nu i-a venit să creadă că intervenția mea arată mai bine dupa 2 luni decât a ei care a fost făcută cu 8 luni în urmă.

Crema pe care mi-a recomandat-o doctorul Cobani este Cimeosil (am cumpărat-o de la Farmacia Tei cu 180lei) sau Kelo-cote care nu se găsește în România, dar se găsește în alte țări din Europa. Eu din păcate nu am găsit-o când am fost în UK, dar o mai caut.

După o astfel de intervenție trebuie să ai grijă să nu ai fluctuații mari de greutate. Dacă voi slăbi mult domnul doctor mi-a zis că se poate face o nouă intervenție care nu este la fel de complicată ca aceasta.

Recuperarea mea după operația de abdominoplastie nu a fost grea. Nu am avut dureri, mai mult am avut disconfort în primele zile din cauza drenelor și apoi am simțit un disconfort la mușchi (ca o febră musculară). Pielea în zona inciziei nu a durut și așa am descoperit și eu că se reface foarte ușor. Au fost momente în care mă durea zona inciziei dacă apasam, dar în general am protejat acea zonă.

Înainte de operație mi-era teamă că voi fi ciopârțită și că anul acesta nu voi avea curaj să mă afișez în costum de baie. De asemenea, credeam că voi fi scoasă din activitate mai multă vreme, dar nu a fost cazul. Într-adevăr în primele zile ai nevoie de ajutorul cuiva, dar apoi te poți descurca singur.
Uite cum arat astăzi 21 august 2019, la patru luni de la operație.

21 august 2019 – la 4 luni de la intervenție

21 august 2019 – la 4 luni de la intervenție

Ca să concluzionez această experiență la 4 luni de la intervenție, sunt foarte fericită de rezultat. A ieșit mult mai bine decât îmi imaginam eu, iar toată experiența în sine nu a fost deloc traumatizantă, ci din contră am avut parte de multe momente frumoase (așa cum puteți vedea în vlog). Și mă simt extrem de norocoasă că l-am ales pe doctorul Oltjon Cobani și că am făcut intervenția la spitalul Monza unde am fost extrem de bine îngrijită.

Pentru detalii legate de preț vă puteți uita pe site-ul doctorului Cobani, însă recomandarea mea ar fi să mergeți la o consultație pentru că de cele mai multe ori socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Și eu aveam niște planuri ușor diferite, dar recomandările medicului au fost altele și uite că așa a fost cel mai bine.

LIKE it & SHARE it!
0

Comments

comments

1 Comment on Mi-am făcut operație de abdominoplastie. Cum a fost recuperarea.

  1. Raluca
    26 August, 2019 at 23:49 (3 months ago)

    Buna Ioana,

    Multumesc mult pentru ca mi-ai raspuns la intrebarea cu privire la crema cicatrizanta.

    A doua zi dupa publicarea blogului eram la Farmacia Tei ca sa o cumpar. 😉

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Comment *






Enjoy this blog? Please spread the word :)

  • RSS20
  • Facebook
  • Google+0
    http://ioanadumitrache.ro/2019/08/21/operatie-de-abdominoplastie-recuperare">
  • Twitter20
  • YouTube0