Ne cunoaştem de la vârsta de 9 ani. Am stat în aceeaşi bancă în şcoala generală, am dormit în aceeaşi cameră în taberele în care mergeam musai împreună, ne-am vopsit părul una alteia în culori turbate şi întotdeauna ne-am luat reciproc apărarea. Deşi nu semănam absolut deloc, oamenii adesea credeau că suntem surori. Şi suntem surori, doar că avem câte două seturi de părinţi. Ei bine, la un moment dat sora mea s-a hotărât să se mute din ţară, iar eu cred că am fost cel mai mare susţinător al deciziei ei. Până a plecat şi mi-am dat seama că îmi este mai greu decât mi-am imaginat fără cea mai bună prietenă. Dar în paralel cu pregătirile pentru plecare ei am cunoscut-o pe R. Ne-am întâlnit la începutul lunii august anul trecut şi trebuia să avem o relaţie strict profesională ce nu presupunea mai mult de una sau două întâlniri. Însă lucrurile au luat o altă turnură când am realizat cât de multe lucruri avem în comun şi cât de mult ne place să ne petrecem timpul împreună. Şi vreau să îi mulţumesc. De fapt vreau să îi mulţumesc nu numai pentru că este cel mai optimist om pe care l-am întâlnit, ci şi pentru că mă inspiră, mă provoacă să fiu mai creativă şi pentru că este alături de mine orice s-ar întâmpla iar asta a dovedit-o într-un timp atât de scurt. Dar cel mai important, vreau să îi mulţumesc pentru că a reuşit să umple un gol lăsat de prietena mea cea mai bună, atunci când s-a mutat în altă ţară. Mi-a fost greu. Dar R. mi-a fost alături şi îmi oferă mai mult decât îşi imaginează. R. îţi mulţumesc pentru prietenia ta atât de sinceră!
Şi pentru că fac parte din categoria persoanelor care îşi arată cu dificultate afecţiunea faţă de persoanele dragi, vreau să profit de faptul că NIVEA a adăugat o nouă lună în calendar pentru a încuraja declaraţiile de dragoste şi de afecţiune, #LunaIubirie (între 10 februarie şi 10 martie), şi să îi mulţumesc public nu numai aici, ci şi pe Facebook, pentru că este alături de mine.
Aşa că dacă vreţi să aflaţi cine este R. trebuie doar să daţi click aici.
De fapt, eu vreau să vă invit ca în #LunaIubirie să le spuneţi persoanelor dragi „Mulţumesc” cu Ediţiile Limitate de la NIVEA Creme şi cadourile speciale NIVEA!
NIVEA Creme îţi aduce şi anul acesta mult iubita cutiuţă albastră într-o serie de ediţii limitate, special create pentru a te încuraja să-ţi deschizi sufletul. Spune-i că o apreciezi. Arată-i că te gândeşti la ea în fiecare zi. Mulţumeşte-i mamei sau celei mai bune prietene pentru că îţi sunt alături în momentele importante.
Descoperă cutiuţele NIVEA Creme cu un design special şi Pachetele de Ziua Mamei şi exprimă-ţi iubirea faţă de cei dragi!
Şi pentru că îmi place să dau tonul, eu vreau să vă mulţumesc şi să vă ofer 5 premii în ediţie limitată NIVEA Aqua Effect. Tenul fiecărei femei este unic, la fel şi nevoile sale, de aceea ai nevoie de o îngrijire adecvată. Produsele NIVEA Aqua Effect cu tehnologia inovativă Hydra IQ îndepărtează eficient impurităţile, hidrateaza intensiv tenul şi îl protejează de razele ultraviolete.
Premiu: 5 seturi în ediţie limitată NIVEA Aqua Effect formate din: NIVEA Aqua Effect Cremă de zi hidratantă pentru ten normal şi NIVEA Aqua Effect Lapte Demachiant.
CONCURS!
Povesteşte-mi cea mai frumoasă experienţă a ta legată de cuvântul mulţumesc într-un comentariu la această postare şi dă SHARE acestui articol folosind hashtag-ul #LunaIubirie. Poţi face o declaraţie de iubire sau de afecţiune pentru o persoană dragă.
Aştept mesajele şi înscrierile voastre până la data de 19 februarie!
Ne vedem pe hashtag-ul #LunaIubirie de pe Facebook, să prindem curaj împreună!
—
CASTIGATOARELE sunt:
Rosia Victoria
Bianca Roxana Anitei
Adriana Ionita
Stefania Ionita
..si Paula Popa (care mi-a trimis o inscriere foarte emotionanta pe email deoarece nu a vrut sa faca public acest lucru si pentru ca l-am primit in #LunaIubirie am facut o exceptie si am considera inscrierea valabila)
Felicitari castigatoarelor! Astept un email (va rog pe mail, nu pe Facebook) cu datele voastre de contact. Premiile vor fi trimise prin posta.
20 comentarii
Cea mai frumoasă experiență a mea legată de cuvantul „MULȚUMESC” pe care am trăit-o pana acum sună cam așa:Povestea noastră de dragoste a fost la început extrem de complicată,ni s-au pus o mulțime de piedici în relație,unele dintre ele chiar de către părinții mei,căci ei susțineau că nu putem avea un viitor împreună.Într-un final,odată cu nașterea primului nostru copil toate necazurile au trecut,iar noi ne-am putut uni destinele.Într-o seară(în urmă cu 15 ani),el a pregătit singur o cină romantică la el în apartament,unde mi-a mulțumit pentru că nu m-am dat bătută și am fost suficient de puternică pentru a înfrunta toate răutățile și pentru faptul că i-am dăruit un copil,tot atunci avand loc și cererea în căsătorie.Chiar și acum,cand văd acea sclipire în ochii lui,îmi dau seama de iubirea pe care ne-o poartă mie și copiilor și sunt sigură că ar face imposibilul pentru ca noi să fim mereu o familie unită,de aceea țin să-i MULȚUMESC din tot sufletul pentru tot ceea ce face!
Buna. Experiente legate de cuvantul multumesc sunt destul de multe..dar ma voi opri la una. Iti multumesc mama ca mi-ai dat viata, ca esti alaturi de mine mereu, ma incurajezi si ma ridici de fiecare data atunci cand cad. Iti multumesc pentru tot ce mi-ai oferit in viata, pentru sacrificiile pe care le-ai facut pentru mine. Mi-as dori la randul meu sa fiu o mama la fel de buna ca tine. Iti multumesc!
Grea misiune! Sa scriu despre acest cuvant este dificil datorita faptului ca este in permanenta prezent in vocabularul meu, foarte des folosit, apropiatii mei pot confirma asta.
Daca ar trebui sa arat multumirea si aprecierea, as face o fata de familia mea, divinitate, persoana care mi este alaturi, prietenii mei, colectivul cu care lucrez si alaturi de care imi petrec o parte importanta din viata!
Multumesc pentru ca exist, pentru viata frumoasa pe care o am, pentru ca eu si apropiatii mei suntem sanatosi!
Voi incerca sa identific un moment relevant pentru postare: trezindu-se mai devreme decat mine si plecand mai devreme de acasa, iubitul imi pregateste cafeaua si imi lasa un biletel cu un anume text. Imi savurez licoarea magica si, in acelasi timp, ii telefonez si ii multumesc.
share-https://www.facebook.com/victoriarosia/posts/675342399184975?stream_ref=10
DRAGA MEA MAMA,
Nici nu stiu cum sa incep…in primul rand ii multumesc lui Dumnezeu ca am o mama atat de buna.Iti sunt recunoscatoare pentru faptul ca m-ai iubit neconditionat si ca ai avut grija de mine toata viata, iti sunt recunoscatoare pentru ca iti pasa de viata mea, pentru ca ai mereu o vorba buna pentru mine cand lucrurile merg rau.Iti multumesc pentru ca tu m-ai invat sa ma respect si sa respect pe altii, tu esti cea care m-a invatat sa fiu mai buna, tu esti cea care m-a ascultat intotdeauna si care a fost alturi de mine mereu.
Te iubesc enorm pentru ca stii sa-mi fii de toate, pentru ca nu-mi esti doar mama imi esti al doilea-lea EU. Esti si prietena mea cea mai buna. Nu mi-e teama sa-mi deschid sufletul in fata ta, nu mi-e teama sa-mi recunosc greselile, infrangerile, nu mi-e teama sa ma dezvalui in fata ta pentru ca stiu ca imi dai credit in orice situatie, chiar si atunci cand nu esti foarte mandra de mine.Nu vreau sa fac parte din acei oameni care realizeaza importanta mamei, dupa ce aceasta inceteaza sa mai faca parte dintre cei vii.
Garcia Marquez spunea :Intotdeauna exista ziua de maine si viata ne da de fiecare data alta oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar daca cumva gresesc si ziua de azi este tot ce ne ramane, mi-ar face placere sa-ti spun cat te iubesc, ca niciodata te voi uita.
Mami te iubesc din tot sufletul meu, din toata inimioara mea si cu toata fiinta mea, si ma bucur ca exista o zi in care esti sarbatorita in mod special pentru calitatea ta de mama, desi stii ca eu nu am nevoie de 8 martie ca sa-ti spun cat esti de importanta pentru mine. Ziua ta e in fiecare zi pentru ca tu imi esti mama de cand m-ai nascut, fara intrerupere!
MULTUMESC ,DRAGA MEA !!! <3
share-https://www.facebook.com/victoriarosia/posts/675342399184975?stream_ref=6
fb rosia victoria
A fost in mai 2007 cand l-am cunoscut pe A. Eram in clasa a 8-a si aveam doar fluturi in cap. Momentul in care ne-am intalnit pentru prima oara a fost ceva de nedescris. Vorbisem inainte pe site-uri de socializare, dar… nu ne-am intalnit niciodata. Cand ne-am vazut pentru prima oara nu stiam ce sa ii spun, m-am blocat complet. Eu eram clasa a8-a, iar el era in primul an de facultate. Sentimentul acela cand vezi pe cineva si simti ca vei fi cu el toata viata… chiar exista, fiindca am trecut prin asta. Vorbeam tot timpul la telefon, si ne intalneam, si imi era atata de drag incat imi venea sa il iau de mana si sa fug in lume cu el.
Tot timpul m-a considerat ca sunt prea mica pentru el, motiv pentru care nici nu am fost impreuna… cateva luni mai tarziu a ajuns sa aibe o relatie. Stiam ca e gata, ca asta a fost totul, dar… nici sa vreau nu ma puteam lasa de el.
2 ani mai tarziu… in 2009 am ajuns sa fim impreuna. In primele zile de relatie, mi-a spus “iti multumesc fiindca nu te-ai dat batuta, si ai crezut in noi”.
Momentan suntem impreuna de 4 ani si 8 luni.
Acum e randul meu sa ii multumesc lui… mi-a dat o sansa. E randul meu sa ii multumesc Universului fiindca in cele din urma, fiindca probabil a trebuit sa astept 2 ani ca sa fim impreuna cu un scop anume.
Abea acum mi-am dat seama ca nu am dat share 🙁
Am dat si eu share, poate am noroc si nu e prea tarziu
https://www.facebook.com/DaliaCighirBlog/posts/10202544643130744?stream_ref=10
Cea mai frumoasa intamplare a fost atunci cand am nascut a doua oara si mi-am tinut copilul in brate…am spus MULTUMESC din tot sufletul.Practic ca sa intelegeti a doua sarcina a fost una cu risc maxim si mi-am asumat acest risc deoarece aveam doar 3 luni dupa ce facusem prima cezariana. Am primit cu emotie vestea sarcinii dar m-am ingrozit cand doctorul mi-a spus sa renunt la sarcina…Mi-am luat inimia in dinti, viata si am decis sa pastrez sarcina..am nasut o fetita frumoasa si totul a fost bine! Multumesc medicilor, vietii lui dumnezeu si sotului meu pentru sustinere!
Ce concurs frumos! Multumim! Un subiect sensibil, deosebit si cinci premii pe masura! Iti MULTUMESC!
Cred ca orice experienta la finalul careia spunem “multumesc” este una placuta. Eu una nu as putea alege o intamplare anume, cuvantul acesta face parte din vocabularul meu zilnic si daca nu pot sa imi exprim recunostinta fata de o persoana intr-un mod material, atunci cel putin un cuvant de multumire pot sa adresez.
Multumesc celor care si-au pus stradania si rabdarea pentru formarea mea ca om, parintilor mei care m-au sprijinit intotdeauna si o fac in continuare; Multumesc sotului meu care ma suporta si atunci cand eu una nu ma mai suport; Multumesc copilului meu pentru ca exista si imi aduce bucurie in fiecare zi; Multumesc prietenilor care ma inconjoara cu dragoste si intelegere; Multumesc lui DUMNEZEU pentru tot ce mi-a daruit, pentru binefacerile de fiecare zi! Lista e lunga, sunt recunoscatoare pentru fiecare bucurie pe care o traiesc, am invatat ca trebuie sa ne simtim bine in pielea noastra si sa fim satisfacuti de ceea ce avem, adica sa vedem jumatatea plina a paharului. Multumesc din suflet acelor persoane deosebite din mediul online, printre care te numeri si tu, Ioana, pentru tot ce imi oferiti! Blogosfera romaneasca este o sursa inepuizabila de informatii pretioase, iar pentru mine a devenit o necesitate sa fiu la curent cu ce e nou si o placere sa imi fac atatea prietene noi! Pentru toate acestea si pentru ce am uitat sa scriu, MULTUMESC!
https://www.facebook.com/nadiaalina.candrea/posts/752194818133863?stream_ref=10
Ce frumos concurs pentru care iti spun in primul rand tie Ioana MULTUMESC!
Of ce misiune grea sa povestesc despre MULTUMESC :)…Ar trebui sa incep cu mama si cu tata carora sa le spun MULTUMESC ca nu au renuntat la a avea copii dupa experientele neplacute avute in tinerete,bunicii mele din partea mamei care a crezut din toata inima in minunile Sfantului Anton si s-a rugat cu tot sufletul sa ma nasc si sa traiesc,ii multumesc si Sfantului Anton fara de care nu v-as scrie eu azi si fara de care viata ar fi searbada….ii multumesc si domnului doctor care a avut grija de mama si de mine….dar cel mai mult vreau sa multumesc bunicii mele materne,maica,Dumezeu sa te aiba in paza si grija lui acolo in Rai,ca m-ai crescut,ca m-ai facut om,ca m-ai invatat sa fiu buna si blanda si sa nu judec oamenii din jurul meu,sa plec urechea la oamenii sarmani si sa-i ajut,ca m-ai educat,ca ai avut grija de mine,iar cand misiunea ta s-a incheiat ii multumesc mamei ca exista si ca mi-a dat viata si ca e linga mine si ca inca ma sfatuieste chiar daca sunt ditamai oama matura :D.
https://www.facebook.com/?ref=tn_tnmn#!/neta.puian/posts/587684901319807?stream_ref=10
https://www.facebook.com/bianca.roxana/posts/669427373114248?stream_ref=10
Desi am mii de motive sa ii multumesc sotului meu pentru tot ceea ce imi ofera zi de zi de 12 ani incoace, ceea ce ma ghideaza acum estre altceva;)
‘Multumesc’-ul meu este adresat lui Dumnezeu..numai el ne ofera zambete, apoi ne da o palma, iar in momentul in care ne simtim mai pierduti, se lumineaza totul si apare soarele din nou pe strada noastra.
Nu am fost niciodata o persoana foarte religioasa, poate si pentru ca, copil fiind nu am fost lasata sa fac lucrurile din proprie initiativa. Totul era prestabilit, de la ora de la ora de, duminica, trebuia sa ne incolonam, indiferent de vreme sau orice alte motive si sa mergem la biserica, ‘curati si pieptanati’, sa stam in fata, sub ochii parintelui si sa fim cuminti;)
Cu toate acestea, acum, adult fiind, desi nu frecventez biserica cu regularitate, am devenit atat de constienta de tot ceea ce am primit de la viata incat nu ma pot aseza seara cu capul pe perna fara sa-mi vina in gand cuvantul despre care vorbeam.
Si da, Multumesc, Doamne, iti mutumesc pentru tot ceea ce mi-ai oferit pana acum.Nici nu speram vreodata sa ajung aici unde ma aflu, atat de lin si de frumos mi-ai deschis calea. Iti multumesc pentru iubitul meu sot, pe care mi l-ai scos in cale intr-un mod asa neastaptat. E perfect, l-ai gandit fix pentru mine si chiar si chichitele pe care le gasesc la el mi-s dragi de nu mai pot. Sunt si zile bune, sau mai putin bune, insa pentru toate iti multumesc!
Pentru cei doi micuti nu am cuvinte, primul este facut parca din fulgere si tunete, ai pus in el tot ce era mai navalnic in noi doi si il iubim ca pe ochii din cap, desi ne cam da de furca.
Cand ne gandeam ca e greu sa ne intelegem cu el, asteptam un alt bebe, pe care l-am pierdut. E palma despre care vorbeam mai sus. Am inteles atunci ca nimic nu vine intamplator si cu toata lupta interioara si miile de intrebari: ‘de ce???’,am invatat sa il iubim si mai mult si sa il acceptam asa cum este, un copil sanatos si cu o energie ce a depasit-o mereu pe a noastra.
Cand am primit in dar fetita, nici macar nu o mai asteptam, desi ne-o doream din tot sufletul;) Micuta este o delicata si o dulce, ne topeste prin toate gesturile sale si desi e atat de mica ne citeste gandurile si ne ofera de toate: zambete cand suntem obositi, chiote, cantece si pozne cat cuprinde atunci cand simte ea ca trebuie oferite.
De multe ori imi trece prin cap ca nu ii merit si ma bucur ca-s ai mei toti 3, ca nu au primit drept mama si sotie pe altcineva, intrucat nu m-as fi putut regasi in lumea asta de una singura.
Multumesc pentru ca existati!
Iti multumesc pentru ca imi dai putere sa ma ridic si sa lupt atunci cand simt ca totul este pierdut, iti multumesc pentru ca pana si micile tale boacane ma fac sa rad dupa o zi lunga si obositoare, iti multumesc pentru ca te trezesti zambind in fiecare dimineata, iti multumesc pentru ca imi spui in fiecare zi “Te iubesc, mami!”.
Pentru mine, cuvantul “multumesc” si-a cam pierdut din valoare…. De ce? Pentru ca nu mai este sincer si spus din suflet! Este ceva ca si atunci cand spunem “ok”, il spui doar ca sa fie spus. Tocmai de aceea am invatat sa apreciez multumirile sincere… cum este si in cazul intamplarii ce urmeaza sa o povestesc. Acum ceva timp cand mergeam spre serviciu, asteptand la semafor, un copil de vreo 6 anisori, imbracat saracacios si murdar pe maini, Marius pe numele lui, a venit la mine sa ma intrebe daca nu cumva as putea sa ii cumpar si lui un covrig, ca tare bine mai mirosea de la covrigaria de peste strada. Ca orice om grabit si rece, am fost tentata sa il ignor, dar apoi mi-am dat seama ca eu nu sunt asa, si am inceput sa vorbesc cu el in drum spre covrigarie. Asa am aflat ca micutul mai are inca 3 frati, iar mama lui nu lucreaza decat atunci cand mai are cineva nevoie de ea sa le faca curatenie. Am simtit un mare gol in suflet cand am auzit toate acestea si inca de atunci am incercat, cu ajutorul cunostintelor mele, sa ii ajutam cu cat am putut, mancare, hainute, chiar si cadouri de Craciun, insa de putin timp, parca au disparut, nimeni nu mai stie nimic de ei. Oricum, ideea este ca ziua in care l-am cunoscut pe Marius m-a schimbat, m-a facut sa vad lucrurile cu alti ochi si sa dau mai multa importanta oamenilor din jurul meu, iar figura acestuia cand i-am cumparat covrigii (10 la numar) m-a lasat muta de uimire, avea ochii inundati in lacrimi de bucurie si zambind mi-a spus “Multumesc!”. Iar in momentul acela am simtit si eu cu adevarat ce inseamna speranta si fericirea de a ajuta.
Dragele mele si draga Ioana,
Experiente legate de cuvantul “multumesc ” sunt multe..
Stiu ca aproape fiecare dontre voi ati fi scris sau ati scris experienta legata de persoanele cele mai dragi voua, mama, sot, iubit, copil, etc. Fara indoiala si eu m-am gandit la mama cand am citit ” regulamentul” concursului, dar oricum mamei ii multumesc in fiecare zi. Eu as vrea mai bine sa ii multumesc Ioanei.. Multumesc si multumim, (daca imi permiteti) Ioana Dumitrache, pentru fiecare postare de-a ta de la care mereu am invatat, inspirat si aplicat cu mare drag invataturile tale.
De cand am descoperit blogul tau, diminetile mele la cafea sunt mult mai frumoase, la fel si sprancenele mele pe care le fac frumoase datorita tie! De aceea iti MULTUMESC ca ma faci mai frumoasa, ca ma inveti lucruri noi si ca imi oferi invataturi pe care le aplic atat pe mine cat si pe prietenele mele.
Multumesc ca imi faci diminetile mai frumoase si ca ma tii in suspans asteptand mereu cu entuziasm noile tale postari.
Mult succes, draga mea! Si… Iti MULTUMESC !!!
Succes participantelor! ❤️
Buna. Experiente legate de cuvantul multmesc , sunt multe dar ma opresc la cea mai importanta multumesc lui Dumnezeu pentru ca exist ca , ma pot bucura de un rasarit de soare ,de o floare. Multumesc familiei mele ca , sunt alaturi de mine. Multumesc!
Exista in viata mea o persoana care merita cu prisosinta recunostinta mea…
O persoana care m-a schimbat intr-un om mai bun, un om responsabil, capabil de orice sacrificiu in orice moment al existentei mele.
Este fiinta care imi lumineaza fiecare inceput de zi si fiecare clipa din noapte, care imi smulge un zambet din inima chiar si atunci cand am senzatia ca toate corabiile mele sunt scufundate si care ma face sa vad mereu luminita de la capatul tunelului.
Pentru ea as muta muntii din loc, i-as aduce luna de pe cer si as intoarce lumea pe dos ca sa ii fie bine.
Este omul pentru care imi doresc ca aceasta planeta sa fie un loc frumos, cu multa iubire in jur, fara rautate, invidie, violente si orice alte manifestari ale raului. Pentru ca EA face ca aceasta lume sa fie Raiul pe pamant pentru mine, imi doresc sa pot sa ii luminez si eu calea si sa I-o fac lina…
Scumpa mea fetita, sufletul meu esti tu si ITI MULTUMESC pentru ca ma lasi sa fiu parte din viata ta!
share link: https://www.facebook.com/adrianas18/posts/10202952240147792?stream_ref=10
Share: https://www.facebook.com/Dulcikanik1.veve/posts/745755655454811?stream_ref=10
Buna. “Multumesc” spun des, pentru ca de multe ori am pentru ce sa spun asta chiar daca ma incapatanez sa cred ca sunt o persoana cu multe lipsuri pe multe planuri! As incepe sa multumesc mai intai familiei care ma suporta asa cum sunt si ma iubeste neconditionat, multumesc lui Dumnezeu ca am avut noroc de o familie frumoasa! Dar trecand de acestea, care cred eu ca sunt normale in viata oricui… as vrea sa multumesc unei persoane foarte speciale din viata mea! Multi ar considera persoana despre care vreau sa vorbesc, ca fiind o banalitate, o inchipuire! Ei bine… nu! E un prieten virtual si jur ca as renunta la toti “prietenii” din viata reala pentru el… de ce? Pentru ca mi-a fost alaturi cand altii habar nu au avut ca eu sunt la pamant, pentru ca a citit printre randuri si m-a inteles de la 2000 de km departare. Il cheama Bogdan si l-am cunoscut acum 1 ani pe un site de jocuri online. De atunci vorbim mereu. L-am vazut la web de cateva ori, am vorbit doar o data la telefon si avem mii de mesaje online! Recunosc, m-am atasat de el mai mult decat trebuia… si de multe ori mi-a fost incredibil de greu si mi-am dorit cu disperare sa-l am langa mine. Distanta e necrutatoare in cazul asta, el stabilit acolo eu fara posibilitati de a ajunge la el…ne-am limitat la spatiul virtual! Si spun sincer cu mana pe inima ca singurul meu vis e sa ajung la el, sa raman langa el poate doar in calitate de prietena… dar sa fim mereu acolo unul pentru altul! Lui vreau sa-i multumesc, pentru ca de cate ori am vrut sa renunt… el a fost speranta de care m-am agatat mereu. Poate viata nu e chiar atat de crunta si poate o sa reusim sa ne intalnim candva sa-i pot multumi fata in fata, sa-l pot strange in brate cu toata recunostinta pe care i-o port! M-a facut sa zambesc printre lacrimi, m-a facut sa ma simt speciala si uneori cand ma simteam foarte singura el era acolo pt mine! Deci un imens MULTUMESC sper sa ajunga la cel ce mi l-a dat pe Bogdan in viata mea, chiar si doar in spatiul virtual… deocamdata!
Iubitul meu,
Mi-am trait aproape toata viata in asteptarea momentului in care voi intalni acea persoana pentru care merita sa traiesti. Atunci cand te-am intalnit pe tine mi-am dat seama ca nu asta asteptam si am primit mai mult decat imi puteam imagina. Putem sa ne imaginam ce reprezinta dragostea dar nu vom fi niciodata nici macar pe aproape fiindca mintea omeneasca nu poate percepe varietatea nesfarsita de sentimente cumulate. M-ai imbatat cu privirea, mi-ai atins sufletul si m-ai adus in paradis. Am zburat impreuna printre nori, peste curcubeu si catre stele.
Astazi, dupa 5 ani de fericire te iubesc parca mai mult.Nu inteleg cum poate creste aceasta iubire din moment ce mereu pare infinita. Exista oare ceva mai mult decat infinitul ? Adorm langa tine, ma trezec langa tine. Cand soarele imi mangaie dimineata fata, deschid ochii te privesc si zambesc. Imi doresc ca pentru tot restul vietii sa adorm in bratele tale iar chipul tau sa fie primul lucru e care il vad cand deschid ochii. Noaptea, in vise, putem sa zburam linistiti spre stele, sa stam imbratisati pe nisip la malul marii sau sa cutreieram munti si paduri.
Stii cat de mult imi place sa ma imbratisezi ? As sta in bratele tale o eternitate, lasand caldura corpului tau sa ma cuprinda iar bratele tale sa ma protejeze de lumea inconjuratoare.Nu simti oare cum ni se imbratiseaza sufletele ?
Saruta-ma, iubite, caci sarutarea ta imi da suflu si ma ajuta sa traiesc. Saruta-ma caci sarutarea ta imi hraneste sufletul si imi mangaie inima. Saruta-ma, iubite, caci sarutarea ta face mii de stele stralucitoare sa cada peste noi si sa ne invaluie intr-o furtuna stralucitoare.
Cum poate exista atata fericire intr-un lucru atat de simplu dar atat de complex ? Ma asez langa tine si simt ca timpul sta in loc desi trec cu viteza secunde, minute, ore…
Inchid ochii si-mi amintesc prima noastra intalnire, o seara in care am descoperit iubirea, acea iubirea ce crezi ca nu exista decat in povesti. Imi amintesc si acum fulgii de zapada care dansau in drumul lor spre geamul meu.Priveam peisajul de vis si te asteptam sa vii si sa ma iei la prima noastra intalnire. Te stiam atat de putin dar parca erai al meu de o vesnicie. Inima imi batea din ce in ce mai tare si nu stiam de ce imi doresc sa ajungi mai repede la mine. Mi-era teama ca nu vom fi capabili sa interactionam si fiindca eu sunt o fire mai timida mi-era teama ca ne vom uita unul la altul incapabili sa ne spunem ceva. Cand ai venit, am realizat brusc ca toate temerile mele nu erau intemeiate. Te cunoasteam parca de o viata iar vorbele veneau de la sine. Am ajuns la patinoar si de aceasta data mi-era teama ca voi cadea fiindca nu mai fusesem de multe ori sa patinez. M-ai luat de mana si am pornit impreuna pe gheata.Nu, nu am cazut in acea seara.Totul a fost natural.Strangerea ta de mana mi-a dat curaj, incredere si m-a facut sa realizez ca nu ma vei lasa sa cad. Niciodata. In acea seara ne-am zambit, ne-am vorbit si ne-am tinut de mana de parca mainile noastre erau tintuite de o forta exterioara. Pentru mine, mainile noastre care se strangeau, dandu-si una alteia caldura a fost si va ramane cel mai pur gest al unei iubiri. Am realizat ca avem atat de multe lucruri in comun si am vrut sa te intreb unde ai fost pana atunci.Sa te intreb de ce nu a batut mai devreme la usa vietii mele. Apoi dupa ceva vreme am observat geamurile de la apartamentele noaste sunt pozitionate unele catre altele si daca privim in zare, ne putem vedea blocurile.Oare de aceea priveam eu minute in sir pe geam in acea directie, fara sa stiu ce caut ? Acum stiu, te cautam pe tine…
In acea seara am realizat ca vom fi impreuna pentru toata viata, ca mi-am gasit deodata sufletul pereche. Am realizat ca alaturi de tine pot sa rad, pot sa fiu eu insumi si ca ma voi regasi mereu in ochii tai. De asemenea, am realizat ca tu va fi barbatul care imi va oferi tot sprijinul necesar si ca niciodata, ca in acea seara de iarna, nu ma vei lasa sa cad.
Iti multumesc ,dragule, ca intr-o zi de iarna te-ai abatut de la drumul tau si m-ai intalnit pe mine.Iti multumesc ca ai crezut in noi din prima secunda, iti multumesc ca m-ai ales si iti multumesc ca m-ai invatat ce e dragostea.Iti multumesc ca ma saruti si-mi spui in fiecare zi ca ma iubesti, ca atunci cand sunt suparata deschizi larg bratele pentru a ma primi la caldura pieptului tau.Iti multumesc ca esti al meu !
http://www.facebook.com/adriana.ionita.9/posts/609942319086129?stream_ref=10
Este aceea perioada a anului in care ghiocei rasar timizi de sub patura alba a zapezii. Te vad privindu-i cu drag fiindca stiu cat de mult iubesti florile. Realizez ca se implinesc 50 de ani de cand pot sa iti spun cat de mult te iubesc si am grija sa ti-o repet cat mai des.Iti aduci aminte acea primavara in care am venit de la scoala incarcata de ghiocei si ti-am spus ca vreau sa-ti aduc toate florile din lume? Ti-am promis ca intr-o zi ti le voi aduce pe toate si-ti voi impodobi casa cu ele. Se apropie ziua mamei si eu realizez ca am ramas aceleasi indiferent de cat de mult ne-am schimbat. Pentru mine, ramai aceeasi femeie frumoasa, cu par lung si blond si cu ochi albastrii visatori. Iar eu, in prezenta ta, sunt tot copilul acela zglobiu cu ras cristalin. Trecerea vremii nu te-a schimbat…Anotimpurile toate ti-au desenat chipul lasandu-si amprenta asupra lui.Iarna ti-a nins parul, vara ti-a brazdat chipul si mainile cu zeci de cute insa vad pe chipul tau stralucirea soarelui…Oare ai acumulat stralucirea lui in ani si ani de zile ? Doar ochii ti-au ramas aceeasi…ochii care ilusteaza cerul senin de primavara. Astazi, vreau sa vin la tine, cu bratele larg deschise, sa te imbratisez si sa pornim amandoua sa vedem ghioceii. Iti voi aduce apoi toate florile pe care le pot cara si-ti voi umple casa cu delicatetea, mireasma si armonia lor asa cum ti-am promis odata. Vom depana impreuna amintiri si-ti voi aduce aminte de momente pe care poate batranetea ti le-a furat. Voi primi fericita zambetul tau si-ti voi saruta mainile care m-au purtat odata in brate. Iti voi saruta fruntea, pentru ca am fost mereu in mintea ta, asa cum ai fost si tu in a mea. Voi incerca sa invat sa te ascult asa cum ma ascultai tu cand eram mica si iti voi raspunde la aceeasi intrebare de un million de ori fara sa ma supar. Te voi rasfata si-ti voi aduce toate bunatatile din lume la care tu, cand eram mica, ai renuntat pentru a mi le da mie. Iti voi saruta obrajii pe care de atatea ori s-au prelins lacrimi din cauza mea. Pentru momentele cand am fost bolnava ori pentru momentele in care ai fost ingrijorata pentru mine. Imi voi cere iertare pentru momentele in care am spus cuvinte ce poate te-au ranit. Eram prea mica si nu-ti intelegeam ingrijorarea si nici iubirea pe care doar o mama o poate simti. Intre timp am devenit si eu mama si am inteles cat este de greu sa veghezi asupra copilului bolnav, cat este de greu sa astepti copilul sa vina acasa cu bine dar si emotia pe care o simti cand acesta te imbratiseaza si iti spune o vorba buna. M-am identificat cu tine, mama, de un million de ori iar iubirea mea pentru tine a crescut odata cu timpul.
Astazi, te imbratisez din tot sufletul si iti multumesc pentru iubirea pe care mi-o porti, rabdarea de care ai dat dovada si devotamentul tau fata de familie!
Link share:
https://www.facebook.com/stefania.ionita.7543/posts/599017280192246?stream_ref=10