Obiceiuri pe care vreau să le schimb #1 Scrollatul inutil

*în primul rând vreau să vă cer scuze pentru termenul în romgleză din titlu care face referire la a modul în care ne petrecem timpul derulând noile postări făcute de oameni pe care îi urmărim sau nu neapărat.

De ceva timp am căpătat un obicei care nu-mi place deloc la mine: să stau pe Facebook/Instagram/TikTok și să dau scroll din status în status și din video în video până când mă uit la ceas și observ că a mai trecut o oră. Doamne, câte aș fi făcut într-o oră dacă mi-aș fi organizat timpul mai bine și altfel!

Și uite așa m-am dus la raftul cu cărți pe care vreau să le citesc (sunt sigură că și voi aveți unul) și am căutat ceva fix pe organizarea timpului. Spre #bucuria mea chiar am găsit cartea “Renunță la ceas. Cum să fii mai productiv fără stres” de Laura Vanderkam.

Nu am terminat-o încă, dar aproape am ajuns la jumătate în doar câteva zile, ceea ce mă face să fiu optimistă în privința unui alt obicei pe care vreau să îl reiau, și anume acela de a-mi face timp să citesc zilnic. 

Însă, deja simt nevoia să împărtășesc cu voi câteva idei care cred că v-ar fi și vouă de ajutor, și de ce nu, poate să căutați cartea și o citiți. 

1. Timpul în copilărie/tinerețe vs. la maturitate – când suntem la începutul vieții ni se pare că avem mai mult timp pentru că avem parte mereu de experiențe noi care creează o intensitate emoțională, iar memoria înmagazinează cu mai multă ușurință întâmplările de acest fel. La maturitate intrăm într-o rutină (care poate fi și bună, dar poate deveni ceva ce nu avem nevoie la un moment dat), care face ca experiențele pe care le trăim să nu mai aibă nimic special. 
2. Fă-ți viața memorabilă – și nu fac referire la experiențe instagramabile, ci la a face ceva nou zilnic. Poate fi schimbarea traseului spre casă, poate însemna să pleci mai devreme de la serviciu ca să te întâlnești cu partenerul și să beți ceva împreună într-o zi din timpul săptămânii, poate însemna chiar să vizitezi muzeul acela din orașul în care locuiești de atâția ani și pe care nu-l cunoști atât de bine de fapt. 
3. Asumă-ți faptul că trebui să îți planifici distracția și să depui efortul de a-ți duce planul la capăt – în general scuza că suntem obosiți este adevărată și este cea care de cele mai multe ori ne împiedică să ieșim cu prietenii la o cină, sau chiar să fim noi cei care o organizează. Dar oare tu ce îți vei aminti peste ani: cum ai pregătit masa și bunătățile, glumele și relaxarea de care te-ai bucurat alături de oameni dragi sau orele petrecute dând scroll pe telefon și filmul pe Netflix la care ai adormit înainte de final?

Laura Vanderkam spune în cartea ei că sinele nostru este format din trei instanțe:

• Sinele anticipativ se întreabă, planifică și se îngrijorează pentru viitor;
• Sinele experimentator se ocupă de ceea ce este aici și acum;
• Sinele evocator este cel care se gândește la trecut;

Crearea mai multor amintiri și experiențe implică mai mult sinele anticipativ prin disciplină (care automat înseamnă efort) pentru ca sinele evocator să aibă ce să rememoreze. Cele două lucrează împreună de cele mai multe ori. De exemplu, sinele anticipativ se ocupă de planificarea unei vacanțe sau cumpărarea unui bilet la un concert, acțiune care ne creează multe senzații chiar înainte ca evenimentul să se fi întâmplat. Gândul că în curând vei fi acolo te face deja să simți plăcere și bucurie. Iar sinele evocator este cel care zâmbește la vederea fotografiilor și video-urilor din vacanță sau de la concert. Memorată astfel amintirea rezistă de una singură în tumultul trecutului, poate fi reamintită și se pot face trimiteri la ea pentru că reprezintă o bornă în trecerea timpului.

Din păcate sinele experimentator este cel care ne sabotează de cele mai multe ori pentru că el trebuie să facă față situației din momentul în care se întâmplă acțiunea vs. momentul în care am planificat-o. Poate în ziua concertului a plouat și ai avut o zi proastă la birou, bona nu mai poate veni și trebuie să depui un efort și mai mare ca să găsești soluții logistice care să îți permită să te ții de plan. Plus că ești deja obosită și Netlfix la tine pe canapea din nou parcă este o soluție mai plăcută și mai ușoară. O plăcere imediată și fără efort câștigă mai ușor în fața celei care presupune mai multă strădanie. Și știți ceva? Eu chiar nu vreau să fiu genul acesta de persoană. Este în regulă să ne relaxăm din când în când și să o facem conștient, asumat și fără regrete, dar delăsarea nu este o trăsătură care să ma definească. 

Pentru a ține sub control tirania sinelui experimentator autoarea are și un sfat: planifică și fa-o oricum! Dacă sinele tău anticipativ voia să facă ceva, sinele evocator va fi fericit că ai făcut-o. Și sincer, numai dacă mă gândesc cât de mândră și de mulțumită am fost de mine în TOATE dățile în care nu aveam chef și energie să merg la sală, dar totuși am făcut-o, mi se confirmă că are dreptate. 

Concluzia ar fi că timpul trece la fel și că ce facem cu el face diferența. Așa că hai să introducem elemente noi și plăcute în rutina care ne oferă stabilitate și de care avem nevoie pentru a ne putea crea nu doar amintiri memorabile, ci și experiențe care să ne scoată din starea de amorțire cu care trecem prin viață, inclusiv obiceiul deloc benefic de a da scroll pe ecranul unui telefon. Și nu uitați că aceste evenimente memorabile nu se referă la ceea ce sugerezează tendințele de pe rețelele sociale că este memorabil, ci la ceea ce memoria noastră și-ar aminti cu drag peste ani. Sau pur și simplu și-ar aminti. Nu vi s-a întâmplat și vouă să nu vă puteți aminti ce ați făcut ieri? Acum știți și motivul.

Cartea “Renunță la ceas. Cum să fii mai productiv fără stres” de Laura Vanderkam o găsiți aici dacă vreți să o citiți și voi. Și dacă vreți să revin cu alte idei interesante din ea după ce o termin vă rog să îmi scrieți asta în comentarii.