Motivația te pornește, dar consecvența te conduce spre destinație
Motivația este scânteia care aprinde dorința de schimbare. Este sentimentul acela puternic care te face să spui: „Gata, de mâine mă apuc!”. Dar ce se întâmplă după ce entuziasmul inițial se estompează? Ce faci când nu mai ai chef, când nu vezi rezultate imediate, când oboseala sau rutina își spun cuvântul?
Când am început să fac mișcare, nu aveam un plan pe termen lung. Voiam doar să mă simt mai bine, să am mai multă energie și, dacă se putea, să îmi tonifiez corpul. Ca oricine la început de drum, motivația mă împingea înainte. Era acel entuziasm care mă făcea să îmi pun echipamentul sportiv și să ies din casă. Dar, după câteva luni, am realizat ceva important: motivația nu e suficientă. Aici intervine consecvența, acel mecanism intern care te ține în mișcare chiar și atunci când motivația a dispărut.
Au fost zile în care nu aveam chef, în care oboseala sau lipsa de rezultate vizibile îmi șopteau că poate ar fi mai bine să iau o pauză. Și totuși, nu m-am oprit. Acum, după 10 ani, mișcarea a devenit parte din cine sunt. Chiar dacă nu am ajuns la un corp sculptat, am câștigat ceva mult mai valoros: libertatea de a face orice îmi propun.
Datorită consecvenței, am ajuns să mă bucur de activități la care nici nu visam înainte: snowboarding, drumeții pe munte, tiroliană, parasailing, zbor cu parapanta. Mișcarea nu mai este o obligație sau un mijloc de a obține un corp „ideal”, ci un mod de a trăi din plin. Pilates și yoga mi-au adus echilibru, iar acreditarea ca personal trainer mi-a oferit ocazia să împărtășesc această pasiune și cu alte femei.
Ceea ce am învățat pe acest drum este că perfecțiunea nu există, dar progresul da. Poate că nu arăt ca un model de fitness, dar corpul meu este puternic, sănătos și capabil să mă ducă în locuri incredibile. Și asta contează mai mult decât orice standard impus de societate.
De multe ori, oamenii mă întreabă cum reușesc să mă țin de sport. Adevărul este că nu mă mai gândesc dacă am chef sau nu. E ca spălatul pe dinți – o parte firească din ziua mea. Consecvența este cea care construiește rezultate, nu motivația de moment.
Dacă te bazezi doar pe motivație, vei renunța la primul obstacol. Dar dacă îți creezi un sistem, dacă faci din mișcare (sau orice alt obiectiv) o parte naturală din viața ta, atunci vei reuși să mergi mai departe chiar și atunci când entuziasmul dispare. În timp am reușit să învăț să fac diferența dintre nu am chef azi și sunt obosită cu adevărat și nu va fi un antrenament productiv.
În ultimii 10 ani, mi-am demonstrat mie însămi că nu motivația este cheia succesului, ci obiceiurile pe care le-am construit în timp. Nu am ajuns la un corp sculptat sau perfect tonifiat, dar am integrat un stil de viață activ și sănătos. Mișcarea nu mai este o obligație, ci o parte din identitatea mea.
Am înțeles că nu trebuie să mă antrenez ca să arăt într-un anumit fel, ci ca să mă simt bine, să mă bucur de corpul meu și de tot ce pot face cu el. Aceasta a fost revelația care m-a făcut să trec de la un mindset bazat pe rezultate estetice la unul bazat pe experiență și plăcerea mișcării. Plus, că am realizat cât de important este să construiesc acum un corp puternic pentru a avea o bătrânețe cât mai ușoară și mai frumoasă.
De câte ori nu am avut zile în care pur și simplu nu voiam să mă ridic din pat pentru antrenament? De câte ori nu am simțit că progresul este mult prea lent? În astfel de momente, mi-am reamintit că scopul meu nu este perfecțiunea, ci consecvența. M-am prezentat, am făcut mișcare, chiar și atunci când nu am avut energie maximă. Și exact aceste momente au făcut diferența.
Consecvența nu înseamnă să fii perfect, ci să fii prezent. Să te ții de ceea ce ai ales pentru tine, chiar și într-o variantă mai relaxată, mai adaptată zilei respective. Și cel mai frumos lucru pe care l-am învățat este că progresul vine în mod natural atunci când ești constant. În continuare vizual sunt persoana pufoasă din grupul meu de prieteni sau din cercul de oameni (de cele mai multe ori necunoscuți) alături de care particip la o activitate, dar sunt printre cei cu cea mai mare rezistență la efort, iar asta îmi oferă o mare satisfacție. Eu pot. Eu îmi arăt că pot.
Astăzi, privind în urmă, sunt recunoscătoare că am ales această cale. Pentru că nu doar corpul meu s-a schimbat, ci și felul în care mă raportez la viață. Consecvența m-a învățat că orice obiectiv este posibil, dacă te ții de el suficient de mult timp.
Așa că, dacă simți că motivația ta scade, amintește-ți că ceea ce contează cu adevărat nu este cum începi, ci cum continui. Ai răbdare cu tine, fii consecventă și vei ajunge acolo unde îți dorești, pas cu pas.
Am devenit personal trainer acreditat nu pentru că a fost un obiectiv inițial, ci pentru că această călătorie m-a transformat. M-a făcut să înțeleg mai bine corpul uman, să vreau să îi ajut și pe alții să găsească bucuria în mișcare. Nu trebuie să arătăm într-un anumit fel ca să fim puternici. Nu trebuie să atingem un ideal de perfecțiune ca să ne simțim bine în pielea noastră.
Ce vreau să spun este că schimbarea nu vine peste noapte. Nici măcar într-un an. Vine din micile alegeri făcute zilnic. Din acea decizie de a te ridica și a merge la antrenament chiar și când nu ai chef. Din fiecare moment în care spui „astăzi aleg să am grijă de mine”.
Dacă aștepți să fii mereu motivată ca să începi sau să continui, vei rămâne blocată. Motivația te poate ajuta să faci primul pas, dar consecvența este cea care te va duce mai departe.
Tu cum vezi mișcarea? Ce obiective ți-ai propus și simți că nu le-ai atins încă? Scrie-mi în comentarii, vreau să îți cunosc povestea!