Nu sunt o victimă.

Este posibil să nu fiţi la curent cu aceste întâmplări, dar săptămâna trecută m-am trezit în mijlocul unui scandal. Un blogger a pornit o discuţie despre nişele (căci sunt două, chiar dacă există bloguri care fac un mix) de beauty şi de fashion şi a pus la îndoială calitatea conţinutului ce poate fi găsit pe astfel de bloguri. Nimic greşit până aici. Însă la sfârşitul articolului său a pus un link către un articol de-al meu cu textul “LE: Poate vreti să vedeți o frumusețe în acțiune. ATENTIE! IMAGINI CARE VA POT AFECTA EMOTIONAL!”. Apoi a intrat pe blogul meu şi mi-a lăsat un comentariu în care mă jignea. Probabil dorea să îmi atragă atenţia că a scris ceva, dar eu chiar nu m-am gândit să intru pe blogul lui şi să verific, mai ales că în Google Analytics nu am simţit vreun boost de trafic. I-am răspuns calm şi politicos la comentariu şi mi-am văzut de viaţa mea.

Am descoperit articolul scris de el abia săptămâna trecută. Acesta este deschis de o poză mai puţin flatantă cu două colege beauty bloggeri, apoi încearcă să abordeze din punctul lui de vedere lipsa conţinutului de bună calitate pe blogurile de beauty şi de fashion făcând o generalizare universal-valabilă şi punând aceeaşi etichetă tuturor celor care activează pe aceste nişe, iar la final a pus mesajul de mai sus cu trimitere către articolul meu. Aşa cum era de aşteptat, cititorii lui s-au concentrat doar pe discutarea modului în care eu arăt şi deloc pe subiectul articolului – conţinutul de pe blogurile din nişele de beauty şi fashion – mai precis, m-au jignit şi m-au umilit într-un mod în care nu o mai făcuse nimeni până atunci. Eu sunt de părere că nu meritam şi nu merit acele jigniri având în vedere că întotdeauna mi-am văzut de treaba mea, am muncit şi am investit timp şi bani în pregătirea mea profesională, colaboratorii mei întotdeauna (fără nicio excepţie) au fost extrem de mulţumiţi de cum au lucrat cu mine şi întotdeauna am avut colaborări de lungă durată. Consider că nu meritam să mă găsesc în acea discuţie despre conţinut având în vedere că blogul meu este unul construit pe baza conţinutului şi a documentării solide pe care o fac. M-am simţit nedreptăţită? Da. Am suferit? Da. Meritam acele jigniri şi umilinţe venite din partea unor oameni care nu mă cunosc, nu îmi citesc blogul, nu mă întreţin şi nu îmi dau de mâncare? Cu siguranţă că nu.

Reacţia mea a constat într-un post pe pagina de Facebook a blogului meu, pe care l-am scris folosind un ton moderat. Ba mai mult, am şi temperat reacţiile celor care l-au văzut pentru că nu îmi doream ca nimeni să fie jignit într-o discuţie iniţiată de mine.

Câteva zile mai târziu bloggerul respectiv a mai publicat un articol cu subiectul Facebook, iar la final face o menţiune la reacţia mea folosind apelative precum “omoloagă Simmental”, “balena Moby Dick” şi exprimări precum “şi după ce că arată în halul ăsta”. Bineînţeles că cititorii lui din nou ignoră subiectul articolului (oare de ce?) şi încep să mă jignească în fel şi chip. Principala revendicare fiind că sunt grasă şi urâtă şi nu pot avea blog de beauty din această cauză. Adică, eu nu îmi pot exercita meseria din cauza modului în care arăt. Asta pentru că aşa zic nişte oameni care nu ştiu nimic despre mine şi care habar nu au de toate studiile mele în domeniul de beauty, de toată experienţa mea în industria fashion-beauty gen shooting-uri, editoriale, de faptul că am scris pentru revista The ONE timp de un an şi jumătate, şi  că practic, eu trăiesc printre specialişti (de la medici esteticieni şi până la fashion designeri şi stilişti). Nu, toate aceste abilităţi şi cunoştinţe sunt anulate de modul în care arăt şi merit să fiu umilită şi călcată în picioare pentru asta.

A fost urât. Am suferit, am vrut să îmi anulez petrecerea de ziua mea pe care o pregăteam de ceva timp pentru că emoţional eram afectată de tot acest scandal în care m-am trezit fără voia mea. Iulian era nemulţumit că la antrenamente nu aveam chef şi energie, şi nu mai dădeam randamentul pe care îl aveam de obicei. Au fost câteva zile mai grele, dar au trecut.

Poate dacă treceam prin asta anul trecut sau acum doi ani, nu mi-aş fi revenit atât de repede. Poate că aş fi căzut într-o depresie sau poate aş fi reacţionat mai rău de atât. Poate dacă ar fi fost în locul meu o persoană mai emotivă sau care deja ar fi avut probleme cu stima de sine ar fi ajuns doar o variabilă într-un studiu pe http://cyberbullying.org/.

Articolul pentru care am fost aspru (şi superficial) judecată nu este unul care oferă sfaturi de stil, ci unul care se dorea a fi motivaţional şi inspiraţional. Şi sunt foarte mulţumită de el pentru că prin reacţiile voastre mi-aţi arătat că şi-a atins scopul. Mai mult decât atât, pentru următoarele articole dedicate secţiunii Plus size fashion am apelat la serviciile şi îndrumările unui consultant de imagine cu studii şi experienţă ce nu pot fi contestate, iar voi v-aţi bucurat de sfaturile unui expert. Pentru că da, pe blogul meu veţi găsi un conţinut de calitate.

Comunităţile de beauty şi de fashion au avut reacţii destul de pasive în faţa acestui scandal, însă oameni importanţi din industrie au reacţionat şi au luat poziţie în faţa acestei atitudini sexiste şi discriminatorii. Iar eu le sunt extrem de recunoscătoare pentru că mi-au arătat că nu sunt singură. Da, am fost o victimă a cyberbullying-ului, dar eu, Ioana Dumitrache, nu sunt o victimă. Am muncit mult ca să fiu bloggerul şi make-up artistul care sunt astăzi. Mi-am asumat de la început că doresc să activez într-un domeniu în care nu mă încadrez în standardele clasice de frumuseţe şi poate, din acest motiv, uneori a trebuit să muncesc de două ori mai mult decât alţii. Însă nu mă plâng, căci iubesc ceea ce fac.

Vreau să subliniez că da, a fost oribil prin ce am trecut. Însă cu toate astea sunt în continuare aici, pofta de scris mi-a revenit, familia şi prietenii mă iubesc în continuare, cititorii şi multe alte persoane care m-au cunoscut prin intermediul acestui episod neplăcut îmi scriu că sunt alături de mine, sesiunile de make-up nu au fost anulate, iar eu lucrez cu aceeaşi plăcere cu care am lucrat întotdeauna.

Vi se poate întâmpla şi vouă, dar asta nu înseamnă că trebuie să vă lăsaţi dărâmaţi de cuvintele sau de gesturile unui om (sau grup de oameni) cu care nu împărtăşiţi acelaşi set de valori şi principii. Este greu atunci când ţi se întâmplă ţie (şi mai ales când te simţi nedreptăţit) să nu iei lucrurile personal şi să nu le laşi să te afecteze. Însă trebuie să aveţi tot timpul în vedere că valorile voastre umane şi profesionale rămân neschimbate. Nu trebuie să toleraţi un astfel de comportament şi dacă vedeţi că i se întâmplă unei persoane apropiate, vă îndemn să luaţi atitudine. Eu nu sunt o victimă, nu mi-am construit blogul şi audienţa pozând în postura de victimă şi nu am de gând să o fac nici acum. Aşa cum am făcut întotdeauna nu voi tolera bullying-ul de orice fel, fie că ţine de orientarea sexuală, religie, modul în care arată o persoană, rasă sau sex. Vă îndemn nu doar să faceţi şi voi la fel,  ci doresc să vă şi amintesc că aveţi nişte drepturi şi că vi le puteţi exercita. Şi orice altă persoană din jurul vostru poate face la fel.

Dacă veţi considera că acest articol poate fi de ajutor unui prieten vă rog să îi daţi share cu hashtag-urile #NUsuntovictimă #NUbullying.

Şi înainte de a părăsi această pagină vreau să mulţumesc mulţumesc tuturor persoanelor care nu au rămas indiferente şi să vă invit să citiţi câteva gânduri legate de acest episod aici, aici, aici, aici şi aici.

 sursa foto