Locuri ce trebuie musai vizitate în judeţul Covasna

Dacă v-a plăcut prima parte a aventurii mele în Judeţul Covasna, cu siguranţă aşteptaţi cu nerăbdare să aflaţi ce locuri şi oameni frumoşi am mai descoperit..

Prima seară s-a încheiat cu o cină în stil Renascentist servită chiar în pivniţa castelului, cea care găzduieşte de-a lungul anului borcanele cu murături şi zacuscă ce urmează a fi servite de către oaspeţi.  Mâncarea este gustoasă, iar combinaţia de legume şi fructe la cuptor cu arpacaş sărat şi linte lângă raţă umplută sau peşte, pui şi vită, sunt sigură că va fi pe placul tuturor.

După o baie fierbinte m-am cuibărit bine în patul meu din camera Cabana din pădure cu grinzi din lemn masiv de stejar şi pereţi de piatră care fac şi mai autentică experienţa înnoptării într-un castel. Somnul a fost lin şi odihnitor aşa că m-am trezit încărcată de energie pentru a descoperi şi alte locuri şi alti oameni minunaţi din ţinutul secuiesc.

O biserică veche şi o bătrânică simpatică

Dimineaţa devreme am pornit către Ghelniţa – localitatea care găzduieşte una dintre cele mai vechi biserici romano-catolice medievale din ţara noastră ce datează din epoca Arpad – Biserica fortificată Sfântul Emeric. Construită la începutului secolului al XIV-lea în onoarea Sfântului Emeric, acestă biserică intrată în patrimoniul UNESCO în anul 1999, combină stilurile arhitecturale românesc, gotic, renascentist şi baroc.

Trebuie musai să ştii că această biserică este în grija unei doamne simpatice care locuieşte în sat şi care o va deschide pentru turişti ori de câte ori este rugată. De asemenea, este un ghid şi un povestitor excelent,  singura barieră ce trebuie depăşită fiind cea a limbii, căci este o persoană în vârstă care vorbeşte doar maghiara.

Ce m-a impresionat legat de Biserica fortificată Sfântul Emeric din Ghelniţa:

• Frescele din biserică datează din anii 1300 şi prezintă scene biblice precum legendă Sfântului Ladislau sau Judecata de Apoi;
• Tavanul este decorat cu 103 casete de lemn pictate manual cu motive florale şi heraldice în anul 1678, dar niciuna nu este identică cu vreo alta;
• În pereţii bisericii există doar 4 ferestre;
• Cel mai vechi obiect este un vas de botez din piatră cu cruci sculptate ce datează de dinainte de anii 1200;

Făina măcinată la Moara de apă din Băţanii Mici face pâinea mai bună

Potrivit inscripţiei de pe una dintre grinzi, Moara de apă din Băţanii Mici a fost construită în anul 1835. 180 de ani mai târziu, moara funcţionează şi astăzi, şi zilnic atrage căruţe încărcate cu cereale din toate satele din jur deoarece se spune că făina măcinată aici face pâinea mai bună. Acum moara aparţine familei Keresztes şi este vizitată anual de zeci de turişti curioşi, inclusiv de Prinţul Charles al Marii Britanii. Tanti Etelka, o bătrânică simpatică  ce se bucură să primească oaspeţi, dar care nu vorbeşte limba română, îţi împărtăşeşăte cu plăcere lecţii de viaţă şi amintiri dragi care i-au făcut viaţa mai frumoasă.

Moara a fost construită din bârne de lemn pe trei nivele, iar morarul Laecsi este încântat să ţi le arate. Primul nivel este pivniţa care adăposteşte echipamentul cu roti dinţate, la al doilea nivel se află pietrele de moară, iar în pod (ultimul nivel) sunt sitele de mătase şi jgheaburile pentru scurgerea produselor măcinate.

Curtea lor este amenajată frumos, cu o grădină verde şi tufe de flori din loc în loc de parcă ar fi desprinsă dintr-un basm popular.

O scurtă oprire în oraşul apelor minerale

Covasna este supranumit “oraşul apelor minerale” pentru că găzduieşte peste 1000 de izvoare cu apă minerală cu diverse proprietăţi benefice pentru sănătate – deţinând astfel una dintre cele mai mari, mai bogate şi mai valoroase zăcăminte de apă minerală din Europa. De asemenea, oraşul beneficiază de resurse turistice importante cărora din păcate noi, turiştii români, nu le acordăm atenţia cuvenită în ciuda tuturor eforturilor autorităţilor locale.

Viaţa balneară din Covasna a început în anul 1880, când s-a deschis baia rece, la Balta Dracului, fiind rezultatul unei erupţii vulcanice. Baia cu apă carbogazoasă a atras mulţi turişti în oraş. În ultimii 200 de ani Balta Dracului a erupt de mai multe ori, dar în prezent este complet inofensiv, fiind aidoma unei fâtâni în clocot declarat monument al naturii.

Pe lângă concediile dedicate vindecării diferitelor afecţiuni de sănătate, trebuie să ştiţi că oraşul Covasna oferă turiştilor în căutare de peisaje pitoreşti care îţi taie respiraţia (Valea Zânelor, de exemplu), o serie de trasee de drumeţii şi chiar o plimbare cu mocăniţa. Deci, nu este doar o staţiune unde te duci “la băi”.

Din Cernat, cu dragoste pentru tradiţii

Satul Cernat este un loc în care ţin musai să mă mai întorc, căci am fost pur şi simplu fermecată de locurile, oamenii şi lucrurile frumoase care se întâmplă acolo.

Noi una dintre opriri am făcut-o la Complexul Turistic Malomkert.  În primul rând, atunci când porneşti într-acolo trebuie să ştii că preţul plătit este chiar semnalul telefonului care te va părăsi de tot pentru a-ţi oferi câteva ore de linişte deplină. Povestea acestui loc mi-a fost dezvăluită chiar de către preoteasa satului, una dintre iniţiatoarele acestui proiect deosebit prin care monumente vechi sunt salvate şi date în folosinţă publicului. De exemplu, moara veche de apă a fost restaurată şi redată în folosinţă localnicilor, trei case vechi tradiţionale au fost aduse aici, recondiţionate şi acum pot găzdui oaspeţii care îi calcă pragul şi îşi doresc să rămână peste noapte, şi un spaţiu ce poate găzdui ateliere de lucru pentru copii din judeţ a fost construit special în acest scop.

Complexul Turistic Malomkert funcţionează ca o întreprindere socială ce are ca scop să ofere locuri de muncă, să păstreze şi să transmită mai departe valorile tradiţionale locale.

O zi doar pentru Muzeul Haszmann Pál din Cernat

Era aproape de înserat când am ajuns la porţile Muzeului Haszmann Pál. În poartă ne aştepta cu nerăbdare un bătrânel simpatic şi cu multă poftă de vorbă, pe care l-am identificat rapid ca fiind custodele muzeului etnografic în aer liber. Cu multă bucurie şi pasiune a început să ne povestească despre fiecare obiect sau monument pe care îl întâlneam în plimbarea noastră pe domeniul conacului lui Gyula Damokos care găzduieşte expoziţiile muzeului.

Muzeul Haszmann Pál din Cernat funcționează ca unitate externă a Muzeului Național Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi adăposteşte elemente din patrimoniul de arhitectură populară din județul Covasna, inclusiv stâlpi funerari de piatră și de lemn, precum și meșteșuguri populare tradiționale și expoziții de artă populară și de istorie locală. Are o colecție de mașini agricole precum și una de sobe din fontă.

De fapt, totul a pornit de la pasiunea moştenită de Pál Haszmann pentru arta populară de la bunica sa, care la rândul său colecţiona obiecte vechi de artă populară frumos decorate. În anul 1934 Haszmann Pál s-a stabilit în Cernat devenind dascălul satului. Mulţumită aprecierii de care s-a bucurat în localităţile unde a predat, oamenii de aici i-au donat cu multă bunăvoinţă piese valoroase, prin care şi-a îmbogăţit constant colecţia.

Astăzi colecţia Haszmann număra peste 8000 de piese şi, pentru că autorul şi-a dorit ca aceasta să devină accesibilă publicului larg, el a oferit-o Muzeului Naţional Secuiesc, în vederea deschiderii unei secţii externe. În actul de donaţie şi fondare a Secţiei, Pál Haszmann şi soţia lui, Ida Cseh (1909-2003), au stipulat clauza cu privire la indivizibilitatea şi păstrarea Colecţiei la Cernat, precizând faptul că aceasta va continua să fie de sine stătătoare, neputându-se contopi cu alte colecţii, respectiv faptul că se va afla în continuare în custodia membrilor familiei şi a urmaşilor acestora.

Şi aşa a şi rămas, căci bătrânelul simpatic care ne-a plimbat pe cele două hectare ale domeniului pe care se află muzeul, este chiar fiul regretatului Haszmann Pál. Şi asta nu e tot. În vederea păstrării şi continuării tradiţiilor secuieşti, a luat naştere Şcoala Populară care are deja o tradiţie de patru decenii şi care îi găzduieşte în fiecare an, din aprilie până în octombrie, pe tinerii (peste 600 în fiecare sezon) care doresc să cunoască şi să-şi însuşească meşteşugurile tradiţionale.

Vă sfătuiesc să vă alocaţi o zi întreagă vizitării acestui loc minunat şi să vă anunţaţi dinainte vizita pentru a beneficia de îndrumările acestui custode pasionat. Cu siguranţă nu veţi regreta!

Povestea nu se încheie aici aşa că te aştept şi mâine pentru a afla cum s-a încheiat aventura mea în ţinutul conacelor!