Sâmbătă

Ieri să nu credeţi că am fost leneşă sau că nu am vrut să postez, dar am avut de făcut o documentare mai amănunţită pentru un material pe care îl veţi putea citi în numărul de iulie The One şi am terminat destul de târziu, aşa că mi-am zis că îl mai pot amâna. Apropo, a apărut numărul de iunie dacă nu l-aţi văzut deja pe la chioşcurile de ziare 😀

Acum 3 zile am primit acest mesaj în sticlă care mă provoca să povestesc pe blog o experienţă în care m-am simţit răsfăţată. Deşi habar nu am cine m-a provocat, voi accepta cu drag să fac asta pentru că sunt o persoană foarte răsfăţată şi trebuie cumva să mulţumesc persoanelor din jur pentru acest lucru.

Cu greu m-am hotărât asupra unei singure amintiri, însă cum astăzi este ziua prietenei mele (intraţi să îi spuneţi La mulţi ani pentru că sigur o citiţi şi pe ea), m-am gândit să vă relatez o întâmplare de acum câţiva ani.

Era începutul lui ianuarie şi tocmai se deschisese magazinul MAC din Băneasa şi de abia aşteptam să îi fac o vizită. Am rugat-o pe prietena mea Anda să mă ducă şi tare dornică s-a arătat să meargă la shopping de cosmetice (lucru care mi s-a părut oleacă’ dubios, dar nah!) şi pentru că era în jurului datei de 7 ianuarie (Sf. Ion) a zis să îi facem o vizită prietenei noastre Florentina Ioana care ne aştepta cu prăjituri. Flori trebuia să ajungă apoi la Bogdan în Chitila iar Anda s-a oferit să o ducă. Doar o mică oprire înainte de Băneasa. Şi uite aşa ajungem la Bogdan acasă unde Anda a zis că are nevoie la toaletă. Şi uite aşa intrăm cu toatele, că doar era urât să nu intrăm, iar părinţii lui B ne iau în primire să ne arate casa. Frumoasă casă, dar imensă!! Şi începe: parterul, etajul 1 cu toate camerele, etajul 2 cu toate camerele (deja nu mai aveam răbdare) şi mansarda unde nu mai vroiam să urc, dar împinsă de la spate am urcat într-o beznă unde toată gaşca ne pregătise mie şi Florentinei o petrecere surpriză 😀

A fost cea mai minunată petrecere de ziua mea. Am fost răsfăţată cu tort, cadouri şi mai ales prezenţa prietenilor mei care nu uitaseră de onomastica mea. Eu am un singur prenume, dar nu prea serbez Sf. Ion, iar aniversările le urăsc pentru că mereu plâng de ziua mea. În fine, totul mi s-a părut perfect şi nu-mi venea să cred câtă mobilizare de forţe pentru noi. Aş minţi dacă nu aş recunoaşte că îmi venea să plâng la fiecare 5 minute de emoţie.

Vă mulţumesc! <3