Cum mi-am petrecut weekendul

Pentru sâmbãtã şi duminicã am plãnuit alãturi de iubitul meu o mica escapadã la munte. Îmi doream sã mã plimb prin cetatea Râşnovului, sã vizitez încã o data Branul, sã nu am nimic de fãcut, doar de admirat peisaje frumoase.

Din pãcate ploaia ne-a cam dat planurile peste cap, dar nu mã plâng pentru cã am avut parte de un weekend minunat şi relaxant în care am fost rãsfãţatã peste mãsurã 😀

Drumul spre Bran a fost minunat. Culoarul Rucãr-Bran a fost împodobit de nori şi chiar treceam printre ei.  Am fãcut câteva fotografii, dar nu prea aveai unde sã opreşti pe acel drum, aşa cã mare parte dintre peisaje le voi pãstra ca amintiri.

Ne-am cazat la o vilã modestã din Moeciu, dar foarte primitoare şi cuo privelişte superbã. Sâmbãtã nu am fãcut mare lucru: ne-am odihnit la prânz (un lucru pe care nu îl facem de obicei), apoi am ieşit sã mâncãm şi sã ne plimbãm prin Bran.

Am avut parte de o surprizã în Muzeul Satului unde era o expoziţie plinã de artizani pricepuţi. Printre ei l-am descoperit şi pe Manu, un artist din Ploieşti care sculpteazã în os. Atât eu cât şi iubitul meu am rãmas impresionaţi de lucrãrile lui şi totodatã fascinaţi de el şi de povestea lui.

Vã place rasolul de mai jos?

Bineînţeles cã nu am plecat cu mânã goalã şi dupã 20 de minute în care m-am gândit şi rãzgândit am ales acest medallion (superb, dupã pãrere mea) pe care cred cã îl voi accesoriza cu un şmur de catifea bordo sau verde smarald.

Mai multe poze cu sculpturile lui Manu în os gãsiţi aici şi dacã aveţi rãbdare veţi da şi peste procesul de pregãtire al oaselor  care dureazã muuuulte zile. Sincerã sã fiu, dupã ce am vãzut câtã muncã este necesarã ca sã faci un asemenea medallion, preţul de 50lei pe care l-am plãtit nu mi se mai pare atât de mare.

A doua zi, dupã ce am postat articolul despre crema LRP am pornit spre Râşnov. Ştiam cã are loc un raliu şi ne-ar fi plãcut sã vedem şi noi câteva treceri, însã accesul cãtre cetate era oprit aşa cã am pornit spre Braşov. Tot timpul am sperat sã se opreascã ploaia, dar dorinţa nu mi s-a îndeplinit decât vreo 3-4 ore mai târziu când ajunsesem iar în Bran.

În Braşov am mâncat foarte bine la Restaurantul Normandie din centru, iar preţurile au fost mult mai mici decât în Bran. Apoi ne-am plimbat puţin prin Piaţa Sfatului unde erau mici tarabe care vindeau dulciuri fãcute în casã. Am rezistat cu stoicism pânã la ultima unde aveau baclava cu vişine. Delicioasã! Îmi pare rãu cã nu am fotografiat-o.  Aţi mai auzit pânã acum?

Apoi am descoperit noul sortiment de Nestea cu Prune. Eu sunt obsedatã înnebunitã dupã Nestea ceai verde cu cãpşuni şi Aloe Vera. Îmi numãram sticlele în frigiderul Profi sã ştiu câte mai am şi dupã ce am luat ultima sticlã m-am dus şi le-am spus sã mai punã :))))

Ne-am întors în Bran unde iubitul meu a insistat sã îmi facã un portret. Îl mai refuzasem cu o lunã în urmã, dar am observat cã îşi dorea foarte tare şi am acceptat. Pentru cã ştiam cã urmeazã sã fiu disinatã, m-am fãcut  şi eu frumuşicã de dimineaţã cã sã ies cât mai drãguţ.

Toate astea degeaba! Domnul care face portrete la bran în complexul acela de la stradã, una spune cã vinde şi alta oferã. Pe pereţi erau atârnate portrete ale unor persone célèbre pe care le recunoşteai cu uşurinţã, frumos executate …ce mai, aveam nişte aşteptãri..

M-am ales cu aceastã schiţã nefinisatã, în care apare o fatã cu care nu semãn, dar care are cele douã aluniţe pe care le am şi eu pe obrazul drept. Faza hilarã este cã domnul nu a observat decât una dintre aluniţe dupã ce a terminat potretul, iar replica lui a fost urmãtoare: “Parcã ai o aluniţã pe obraz sau mi se pare mie?”. Da, am şi e mare cât China …ba chiar am douã!

Voi ce pãrere aveţi? Eu vã recomand sã îl ocoliţi pe domnul cu pricina în caz cã vã vin idei.

La întoarcere am avut de asemenea parte de nişte peisaje minunate. Munţii erau ascunşi în nori, iar jumãtate din drum am mers numai prin ceaţã. A fost puţin stresant pentru cã abia se vedeau stopurile maşinii din faţã şi se mergea în coloanã, dar nu ai parte zilnic de aşa ceva, nu?