De ce Liza are întotdeauna dreptate

Articolul de astăzi nu va fi în niciun caz un elogiu adus talentului Lizei. Nu am de ce sa fac asta. Este un om extrem de talentat iar ea şi toţi cei care s-au lăsat pe mâinile ei o ştiu foarte bine, aşa că oricum cuvintele mele ar fi de prisos.

Astăzi de fapt, vreau să vă povestesc cum am ajuns eu la această concluzie. Dacă mă citiţi de ceva vreme probabil v-aţi dat seama deja că sunt un om lipicios. Dacă întâlnesc o persoană care îmi transmite o energie pozitivă şi cu care am o chimie bună de la început, pac mă lipesc de ea şi nu-i mai dau pace. Aşa s-a întâmplat şi cu Liza acum aproape trei ani.
De atunci am început să frecventez salonul ei, Hair Wellness and more by Liza Pintileasa, pentru diverse servicii: tuns, vopsit, mani şi pedi, tratamente faciale (pentru că aici fetele chiar înţeleg când le spun să nu-mi pună un anumit produs sau să nu facă o anumită mişcare), masaj şi tratamente corporale. Dar cel mai des merg la vopsit. Cam o data la 4-5 săptămâni merg să-mi vopsesc rădăcinile şi să dau un refresh culorii. Cum ar fi să fiu un beauty blogger cu rădăcinile crescute de 2-3 cm? În plus, tot Liza m-a învăţat că dacă vreau să nu apară diferenţe de nuanţă şi să arăt ca o îngheţată în 3 culori, să nu las mai mult de 5 săptămâni între vopsirile rădăcinilor (sfat valabil mai ales pentru fetele blonde).

Cu tunsul este altă poveste. Trebuie să o prind în toane bune ca să mă tundă. Liza iubeşte părul lung şi sănătos. Aşa că dacă îi vei spune să te tundă 5cm, fiţi sigure că nu va tunde sub nicio formă mai mult. Ba din contra, va lua mai puţin dacă starea părului o permite. Aşa că dacă vă întrebaţi cum de am ajuns să am părul atât de lung, ei bine ..răspunsul este că Liza mă tunde doar când consideră ea ca am vârfurile degradate. Ea ştie că eu refuz să mă las tunsă de altcineva, deşi aş putea merge oriunde în Bucureşti, şi face cum consideră ea că este bine.

Când eram mică am purtat părul lung până la coapse pentru că mama nu m-a lăsat să mă tund până în clasa a X-a. Acum am dat peste Liza. Cred că trebuie să îmi accept destinul :))))

Prin luna decembrie a anului trecut m-am dus la Liza foarte hotărâtă şi i-am spus că vreau Ombré Hair. S-a uitat puţin la mine, dar solicitarea mea s-a aprobat şi mi-a închis rădăcinile într-o nuanţă delicioasă de roşcat ciocolatiu şi cu strângere de inimă mi-a decolorat vârfurile părului într-un Ombré Hair combinat cu tehnica Balayage. De ce a acceptat să-mi decoloreze vârfurile deşi în mod normal se opune tratamentelor invazive pentru păr? Pentru că Liza are pudră decolorantă fără amoniac. Nu mă întrebaţi unde a găsit aşa ceva, dar eu în calitate de clientă apreciez mult când un specialist la care apelez îşi dă silinţa să am parte de cel mai bun serviciu posibil.

Vai ce minunăţie de Ombré Hair a ieşit (se vede bine în acest tutorial de machiaj)! Nu m-a ţinut mult pasiunea pentru că după două luni şi jumătate m-am plictisit şi m-am dus la Liza cu o nouă idee: voiam un Ombré inversat. I-am cerut să-mi deschidă rădăcinile şi să-mi închidă vârfurile. Privirea ei a spus nu. Eu am insistat. Atunci mi-a explicat frumos de ce nu este de acord să-mi facă aşa ceva (argumentul sănătăţii părului era de la sine înţeles) şi cât de urât voi arăta după ce îmi vor creşte rădăcinile. Avea dreptate. Din nou.

(cu Anda Zelenca la #DecemberBeautyBloggersMeeting3)

O rog să-mi deschidă la loc nuanţa părului. Bineînţeles că mă boscorodeşte din nou că am pus-o să-l închidă că să-l deschidă din nou, şi în ciuda faptului că nu l-a decolorat de aceasta data, nuanţa părului era vizibil mai deschisă. She did her magic.

Peste o lună mă întorc la vopsit rădăcini. Nuanţa părului meu căpătase o strălucire aparte. Schimbase ceva, dar îmi plăcea maxim aşa că nu am întrebat-o. Am rugat-o doar să îmi facă breton. Şi mi-a făcut un breton lung drept, uşor îndreptat spre dreapta ca să-l pot purta şi într-o parte dacă vreau. Nu pot să zic că eram înnebunită după noul meu breton lung, dar îl puteam da uşor într-o parte cum eram învăţată aşa că nu aveam nicio problemă.

(poza de pisi cu noul meu breton)

Până într-o zi când observ eu că sprânceana mea bună (adică cea din dreapta) este acoperită de breton şi că cea cu defect este lăsată la vedere. Şi îi scriu Lizei pe Whatsapp un mesaj foarte serios în care îi explic problema mea şi că trebuie musai să mutăm bretonul pe partea stângă a a feţei. Râde. Eu o rog să nu râdă pentru că eram foarte serioasă. Râde în continuare. O las în pace.

Înainte să apar la emisiunea Ce se întâmplă, doctore? am fost să-mi vopsesc rădăcinile din nou şi i-am amintit de bretonul meu. Îmi mută bretonul pe partea stângă şi îmi spune că iar mi-a lăsat breton lung şi drept care se aşează uşor şi într-o parte. Partea bună de data asta. M-am tot întrebat de ce tot insistă Liza cu bretonul ăsta lung şi drept!

Într-o seară mă spăl eu frumos pe păr acasă, îl usuc cu feohn-ul iar bretonul îl usuc cu peria rotundă. Mă pun să dorm devreme pentru că a doua zi aveam un shooting lung şi solicitant. Dimineaţa eram în întârziere (as always) aşa că mă pieptăn rapid, îmi aplic un BB Cream pe faţă, puţin blush şi pudră şi plec spre studio. Acolo îmi prind părul intr-o coadă neglijentă la spate şi mă apuc de treabă. Când am terminat şi modele au plecat la proba de lumini am apucat şi eu să mă uit mai bine la mine, în oglindă. Arătam bine. Părul stătea frumos de parcă tocmai plecasem de la coafor, iar cărarea bretonului nu era nici pe stânga, nici pe dreapta, ci uşor pe mijloc. Arătam ca într-o poză cu Penelope Cruz pe care mi-o salvasem mai demult în folderul de inspiraţie.

Îmi placea de mine, chiar arătam bine aşa. Şi de atunci mi-am purtat bretonul doar pe mijloc. Am făcut şi un mic research pe internet şi se pare că bretonul lung şi zipped (adică franjurat/filat) este în tendinţe sezonul acesta şi se potriveşte perfect fizionomiilor pline, aşa cum este a mea.

Concluzia? Liza are întotdeauna dreptate.

(Şi îl pot purta şi aşa. Cu Adina Vlad la un shooting)