Mie nu mi-e nici teamă şi nici ruşine să apar pe plajă sau la piscină în costum de baie. Când eram prin liceu am luat singură decizia că pe mine mă face fericită acest lucru şi că nu trebuie să las nimic să îmi strice această bucurie. Uitându-mă în urmă, chiar sunt mândră de maturitatea cu care am luat această decizie.
De ce m-am hotărât să abordez acest subiect astăzi? Pentru că am prietene sau chiar simple amice care arată bine sau pur şi simplu normal, dar care se panichează brusc când vine vorba de ieşit în public în costum de baie. Degeaba încerc să duc muncă de lămurire şi să aduc argumente care susţin că au o idee total greşită asupra situaţiei, că nu am sorţi de izbândă. Uneori stau şi mă întreb oare ce gândesc despre mine şi atitudinea mea faţă de acest subiect.
Oare de când o simplă ieşire pe plajă sau la piscină a devenit o probă (în adevăratul sens al cuvântului) a costumelor de baie exact ca în cadrul unui concurs de Miss? Nu zic că la nivel estetic este un lucru rău să vrei să arăţi cât mai bine fizic şi să îţi doreşti chiar şi pe plajă să ai o ţinută cât mai chic, mai ales atât timp cât te limitezi la propria persoană şi te opreşti din a face remarci neplăcute la adresa altora. Însă nu pot să nu observ efectul pe care acest fenomen îl are la nivel mental asupra oamenilor. În special asupra femeilor.
Eu am un simţ al ridicolului şi al decenţei foarte bine dezvoltat. Părinţii mei mi-au dat o educaţie solidă şi m-au învăţat cum trebuie să mă comport în orice situaţie, indiferent că este vorba de atitudine sau de vestimentaţie. Şi tocmai de aceea întotdeauna pe plajă aleg să port un costum de baie potrivit siluetei mele. Adică ori voi alege un costum într-o singură piesă, ori voi alege unul în două piese dar cu un slip care acoperă cum trebuie posteriorul şi abdomenul şi cu o bustieră care să susţină într-un mod estetic şi sănătos sânii. Recunosc că nici eu nu apreciez persoanele care aleg haine total nepotrivite cum ar fi un bikini care dispare pur şi simplu sub o burtă lăsată sau care strange atât de tare şoldurie încât persoana respectivă pare mai pufoasă decât este în realitate.
Totuşi, în ciuda faptului că aleg un costum de baie potrivit, că eu mă simt bine în pielea mea şi că nu am o problemă să apar sumar îmbrăcată pe plajă, nu pot să nu remarc uneori atitudini de genul “dar tu ce cauţi aici?”, “tu nu vezi cum arăţi?” sau chiar glume care denotă că unora le lipsesc cei 7 ani de acasă. Noroc că pe mine mă doare de părere vecinului de şezlong fix în posteriorul ăsta mare care îl deranjează. Însă sunt fete şi femei care nu pot trece atât de uşor peste o remarcă grosolană şi cărora le este afectată încrederea în sine de astfel de situaţii. Şi nu mi se pare corect. Nu este normal ca o persoană care nu trăieşte cu tine, pentru tine sau în locul tău să-ţi dicteze în vreun fel viaţa. Şi cu siguranţă o remarcă răutăcioasă sau un gest impertinent nu va face pe nimeni mai bun, mai frumos sau mai deştept.
Ai dreptul să gândeşti ce vrei, să îţi placă de cine vrei şi să te exprimi cum vrei, dar puţin bun simţ cred că va face diferenţa dintre o conversaţie normală şi o situaţie penibilă.
Eu vreau să îndemn femeile, indiferent de siluetele pe care le au, să fie stăpâne pe propriul corp şi să nu lase micile incidente să le afecteze încrederea de sine şi calitatea vieţii. Nu are nimeni datoria de a arăta precum modele de pe copertele revistelor. Trebuie să înţelegem şi să ne acceptăm aşa cum suntem, şi să îi acceptăm pe cei din jur exact aşa cum sunt. Şi dacă există vreo nefericire legată de propriul trup, această trebuie să vină de la voi şi nu din exterior. Dacă este ceva ce ţie nu îţi place la tine, încearcă să schimbi acel lucru pentru că îţi doreşti tu şi pentru că asta te va face cu adevărat fericit.
Oamenii vor avea mereu ceva de zis pentru că ba vei fi prea slab, ba prea gras, ba prea scund sau prea musculos. Aşa că eu îţi propun să fii fericit, să fii puternic şi să te simţi confortabil în propria piele. Şi să nu laşi pe nimeni să-ţi spună cum ar trebui să arăţi, cum ar trebui să te îmbraci sau ce activităţi să faci.
PS: Când voi citiţi aceste rânduri eu mă aflu pe marginea unei piscine din Bucureşti citind o carte bună şi purtând un costum de baie dintr-o piesă în care nu-mi dau seama cât de bine arăt, dar în care mă simt al naibii de bine!
Hello.. tin sa precizez ca te citesc de mult timp dar nu am mai comentat. Nu stiu de ce..
Dar dupa ce ti-am citit articolul, pot sa spun ca parca ma gandesc cu mai mult drag la mine. Pe la 16-17 ani am cochetat cu anorexia. Nu am vrut sa recunosc. Nu am recunoscut pana de curand. Am mers la psiholog, nutritionist si alti medici aparent capabili sa ma faca sa inteleg de ce sunt mai plinuta sa zicem. Eh. La 16 ani am reusit in 2 luni sa dau jos apx 20 kg. Dar tot grasa ma vedeam. In 2 ani am reusit sa le pun la loc. Momentan incerc sa slabesc si sa ma iubesc.. dar nu e usor. Sunt coplesita de ganduri. Abia daca ma pot uita in oglinda fara sa ma enervez si sa plang. Nu ma pot iubii, nu ma pot accepta. Si mai grav e ca niciodata nu ma satur. Ma uit si la cea mai mica bucatica in plus si nu slabesc 1 gram. Fac sport, am un job ft activ.. si nu reusesc sa ma impac cu mine.
Ma bucur ca scrii aceste randuri. Ajuta.
Te pup!
Buna, Vani! M-as bucura si mai tare daca te-as putea ajuta si altfel decat prin scris. Stiu ce inseamna sa incerci si sa nu mearga, dar nu stiu ce sa te sfatuiesc pe tine sa faci. Eu am incercat o metoda mai drastica si am scos brusc din alimentatie tot ce putea dauna, iar apoi am inceput sa fac sport cu un antrenor care chiar stie ce face. Si chiar m-a convins ca aveam mare nevoie de ajutorul lui caci in aproape 2 luni vad pe mine schimbari si cum mi-a crescut rezistenta la efort fizic.
Am citit undeva ca foarte mult conteaza si ce mesaj transmitem mancarii atunci cand o consumam. Adica, daca mananci cu teama ca te vei ingrasa si ca nu iti face bine, atunci te vei ingrasa. Dar daca vei consuma alimente sanatoase, gatite corect si te gandesc ca vor face bine organismului tau, asa va fi. Sper sa reusesti si sper sa reusesc si eu, caci e al naibii de greu!
asta e atitudine de invingatoare! kiss!
Nu stiu cat de invingatoare, dar foarte motivata. Cel putin pentru moment. Ti-am zis ca mi-a fost dor de tine????
Si eu am ideea asta ca nu arat bine in costum de baie si ma simt ciudat cand ies la plaja sau la piscina, dar randurile tale m-au pus putin pe ganduri, multumesc! :*
Ma bucur sa aud asta. Astept sa ma tii la curent cu evolutia lururilor. te pup!
Pe cine incerci sa convingi prin articol? Pe tine sau pe cititori?? Daca nu ti-ar fi fost rusine ass cum ai declarat ai fi pus o poza cu tine intreaga nu ascunsa, nu e o rusine sa ai probleme cu greutatea insa este o problema cand incerci pe altii sa accepte un stil de viata nesanatos, nu e de gluma cu asa ceva, nimeni nu zice sa arati ca un model insa nu prea vezi oameni invarsta obezi..nu-i asa?? Intereseaza-te cat de important e ss fii sanatos si lupta pt asta, ar trebui sa iti pese. .e corpul tau!!
http://ioanadumitrache.ro/2015/07/31/my-body-journey/
Îmi pare rău că mai sunt fete care nu au depășit această barieră a fizicului. Nici eu nu-s perfectă, dar nu mi-a fost niciodată rușine cu mine. Nu mă plăceam, e adevărat, dar nu mi-a fost rușine. Acum câțiva ani eram exagerat de slabă, mi se vedeau oasele de la încheieturi aproape ca unui schelet și nu îmi plăcea cum arătam, dar asta nu mă făcea să îmi fie rușine cu mine. Ce am făcut? Am luat atitudine! Sport cu greutăți și o alimentație bogată în proteine, fără excese de nici un fel, după care m-am apucat de tenis de câmp și nici mie nu îmi venea să cred ce frumos s-a dezvoltat musculatura în mai puțin de un an. Acum sunt foarte mulțumită de cum arăt și mă bucur că nu m-am lăsat descurajată de părerile celor din jur 😀
Ioana, si eu abia acum, cand vad pe propria piele, inteleg ce efect are sportul asupra corpului. Este greu si nu pot spune ca imi place, dar nu vreau sa ma mai las! 😀
Nu trebuie sa asculți nici o opinie și nici o remarca cu privire la Cum arăți. Ci doar sa te iubești pe tine însuți. Sa te uiți în oglinda goala, fără costum de baie și sa re placi așa Cum esti. Dacă poți ăsta, restul nu contează.
Exact. Multumesc pentru vizita!
Desi te-am „descoperit” de putin timp si nu iti citesc chiar fiecare articol, de fiecare data cand intru aici gasesc numai articole foarte bune din care am ce invata.
Nici eu nu sunt foarte multumita de cum arat ( inca) dar asta nu o sa ma impiedice ca saptamana viitoare sa ma distrez pe plaja la mare in costum de baie.
Felicitari pentru articol si multa bafta in calatoria ta spre corpul visat 🙂
Te pup :*
http://fashionsofa.net
Bine ai revenit, Ana! Ma bucur ca gasesti mereu cate ceva util oe blogul meu 😀 Distractie placuta la mare! 😀
felicitari pentru atitudine. asa trebuie abordata situatia.
pupici!
http://cherryqueendee.blogspot.com
Multumesc, te pup!
Bravo tie Ioana! E foarte sanatos si corect modul in care gandesti.
Te pup, Mihaela! :*
Ai o atitudine sanatoasa si esti plina de entuziasm! Ma bucur sa vad ca exista oameni a caror incredere in fortele proprii ii ajuta sa faca tot ceea ce isi doresc, fara sa se lase influentati de opiniile altora. Sper ca articolul tau sa inspire multi oameni. Felicitari!
Si eu sper ca va ajuta multa lume. Te pup si iti multumesc pentru vizita si mesaj! 😀
Bravo, Ioana, foarte frumos ai scris si e o atitudine sanatoasa, pozitiva, minunata!
Multumesc, Georgia! Te pup 😀 :*
Mi-a placut foarte mult acest articol 🙂 Felicitari pentru aceasta initiativa de a incuraja femeile cu forme sa fie ele insele in orice situatie! Pupici
Multumesc! Ma bucur foarte mult ca mesajul meu este bine primit!
E foarte bine ceea ce faci, ca ai grija de tine si de corpul tau. Si atitudinea este exact ceea ce trebuie. Si asta iti spune cineva care toata viata a fost si inca este catalogata o „nemancata”. Succes! ?
Diana, tocmai asta incercam sa punctez: ca oamenii pun niste etichete bazandu-se pe lucruri nefondate. Am auzit de atatea ori rautati de genul „Da mai lasa shaorma!” de la oameni care nu faceau nici 5% din efortul fizic pe care il fac eu saptamanal.
Am la mine in cartier o fata, cred ca acum are in jur de 35 de ani, foarte slaba. Dar foarte slaba. Nici nu isi gaseste haine care sa ii stea cat de cat ok. O stiu de cand eram eu in liceu. Si acum ne mai intersectam pe la supermarket si ne uitam una la alta cu o privire care spune „stiu prin ce treci, oare nu putem face schimb?”. Nimeni nu intelege 🙁
Buna Ioana. Femeile ar trebui sa fie mandre de tine si de mesajele pe care le transmiti. Pentru ca stim cat este de greu sa lupti cu kilogramele as vrea sa te ajut daca imi permiti si daca accepti. Eu sunt actionara unui centru Spa, ce are ca viziune transformarea oamenilor. Intentionez sa iti fac cadou 5 sedinte Eximia fara nici o dorinta ascunsa. Aceste sedinte iti vor activa metabolismul si te vor ajuta in lupta pe care o duci. Suntem un Spa de 5stele, momentan nonprofit, doar cu dorinta de a ajuta. Sper sa ma contactezi pe mail. Georgiana
Buna, Georgiana! Multumesc pentru cadou! Sa stii ca am mai facut Eximia acum vreo 2 ani si am fost foarte multumita de rezultat. Chiar ma gandeam ca dupa ce slabesc vreo 10kg sa mai fac Eximia, asa ca te voi cauta cat de curand 😀
as vrea si eu sa fiu asa de optimista, inainte eram slaba si evitam sa merg la mare ,piscina etc,acum am celulita,vergeturi si ceva mai nasol vene varicoase care sunt foarte inestetice si dureroase ,acestea din pacate nu prea au leac mai ales ca sunt mostenite ,e complicat sa fii femeie 🙁 dar recunosc ca acum ma simt bine cand am citit articolul tau
Ai mare dreptate,nu ar trebui sa ne pese ce spun altii,eu recunosc ca mai am de muncit la capitolul acesta :(, cat despre iesitul la piscina…eu una nu ma simt confortabil in pielea mea, de aceea evit cat pot de mult. Pupici.
Foarte bun articol, dar asa cum ai spus, educatia si modelul de viata pe care le-ai primit, te-au ajutat sa vezi lucrurile, situatiile si viata intr-un mod realist si sa ai un sistem de referinta foarte sanatos. Dar nu toata lumea primeste aceste lucruri in copilarie si astfel pleaca la drum cu o parere deformata asupra vietii.. Nici mie nu sunt complexata (atentie, imi pasa cum arat, dar nu sunt complexata) si nici eu nu sunt slaba, dar lectia asta am invatat-o acum foarte multi ani.. De la mama.
Articolul acesta mi-a mers la suflet, peste cateva zile plec la mare si ieri chiar probam costumul de anul trecut. Ma apucase jalea in fata oglinzii, m-am dolofanit si sunt tare nemultumita de mine. Dar atitudinea ta imi da curaj, in fond toata lumea merge la piscina sau la plaja ca sa se simta bine, nu sa caste gura la siluetele celorlalti. Pe la noi oameii sunt ciudati, nu-i respecta pe ceilalti si nu-i accepta fara critici. Mai avem cale lunga pana la mentalitatea occidentala.