My body journey

Povestea mea a început fix acum nouă săptămâni, când am luat decizia că trebuie să schimb ceva. Mi-era bine, dar nu mi-era destul de bine. Tocmai avusese loc un eveniment destul de important în online şi rezultatele nu au fost deloc cele aşteptate. Şi atunci m-a lovit precum un fulger cruntul adevăr: uneori imaginea este mai importantă decât munca, talentul sau chiar valoarea umană.

Mulţi ani m-am chinuit să slăbesc. Mulţi ani m-am plimbat pe la medici cu un diagnostic greşit (că doar este uşor să te uiţi la o persoană supraponderală şi să îi spui că are probleme la glanda tiroidă) până am primit un diagnostic şi tratament adecvat. Nu mă simt confortabil să intru în prea multe detalii acum pe acest subiect, aşa că vă propun să discutăm când voi fi pregătită. Dar după prea multe încercări ca să le mai ţin socoteala, am ajuns la concluzia că am nevoie de o anumită maturitate ca să pot să fac asta. La urma urmei este şi o luptă cu tine însuţi, iar până atunci eu dovedisem că nu eram pregătită să o ţin.

Unii spun că este nevoie de un şoc sau de un eveniment care să te marcheze pentru a se face acel “click” care te îţi va da puterea pe care nu ai găsit-o în tine atâţia ani. Psihologii au şi ei explicaţiile lor. La mine cred că a fost o combinaţie între toate cele de mai sus. Era ceva ce îmi doream, dar nu credeam că voi putea reuşi. Nici acum nu sunt atât de sigură că voi reuşi, dar măcar vreau să profit la maxim de această determinare pe care o simt şi să obţin cât mai multe rezultate.

Primul pas l-am făcut la capitolul alimentaţie. Nu m-am aruncat în diete minune, ci am eliminat alimentele cunoscute ca fiind nesătoase şi neprietenoase cu silueta. Am renunţat la pâine şi produse făinoase, la prăjeli, la dulciuri şi produse cu zahăr şi sucuri. Am început să consum şi mai multe legume proaspete, să mănânc foarte multe salate şi carne gătită la gratăr. În aproape 3 săptămâni deja dădusem jos 3,5kg. Şi fără să mă infometez. Însă poftele nu dispăruseră. În special de carfofi prăjiţi.

Al doilea pas l-am făcut pe 16 iunie când am început să fac şi sport.  Efortul fizic nu se găseşte pe lista hobby-urilor mele, aşa că nu mi-a fost deloc uşor şi nici nu îmi este. Însă norocul meu a fost să dau peste un antrenor cu o pregătire solidă şi foarte empatic pe deasupra. Si să nu uităm că am nişte probleme serioase la coloană, aşa că este de înţeles de ce am evitat orice fel de efort.

După cum vedeţi în partea din dreapta a meniului blogului, am creat o nouă rubrică denumită “My body journey” în care vreau să vă ţin aproape şi să vă povestesc despre această călătorie de transformare a propriului corp. În cadrul acestei noi categorii vă voi povesti ce mănânc (Eat clean), vă voi tine la curent cu evoluţia şi cu rezultatele antrenamentelor mele (Workouts), voi aborda subiecte de modă pentru femeile cu forme (Plus size fashion) şi îmi voi deschide sufletul şi voi aborda teme legate de diversitate şi acceptare (Body positivity).

Nu mi-e ruşine să recunosc că fac asta în primul rând pentru mine. Dar vreau să o fac şi pentru alte persoane care la fel ca mine îşi doresc o schimbare, dar nu ştiu nici măcar de unde să înceapă. Slăbitul este un subiect uşor tabu în România şi mi se pare că cei care au reuşit cu adevărt să obţină nişte rezultate remarcabile după aceea au început să se comporte ca şi cum perioada în care au fost supraponderali nici nu a existat. Eu mă simt destul de bine în pielea mea, dar am observat că pot să mă simt din ce în ce mai bine cu fiecare lucru pe care îl fac pentru mine şi pentru corpul meu.
 Este uşor să stai pe margine şi să pui o etichetă unui om după o analiză superficială de doar 5 secunde, dar adevărul este că trebuie să acceptăm că suntem diferiţi şi că fiecare avem poveştile, bucuriile şi necazurile noastre. Nu vreau să mai citesc vreun comentariu pe acest blog în care să scrie “du-te la sală şi mergi la nutritionist!” pentru că dacă asta ar fi soluţia problemei, planeta ar fi populată doar de îngeraşi Victoria’s Secret şi Channing Tatumşi. Ah, şi dereglările hormonale, depresiile sau mâncatul pe fond emoţional ar fi doar basme de mult uitate.

Aşadar, dacă tu crezi că te pot inspira în vreun fel sau dacă mă poţi ajuta cu un sfat, te invit să urmăreşti povestea mea. Şi, îţi mulţumesc!