Pentru că femeile sunt influesărițe. Sau influensăre. Sau influencere. Mai rar femei influenceri și aproape niciodată simplu, influenceri.

De când a izbucnit scandalul cu PlushBio a început o vânătoare de femei influenceri care îmi amintește de procesele vrăjitoarelor din Salem. Ești femeie și îți place să discuți despre produse cosmetice? Automat ești o gâscă ce nu este în stare de altceva, și practic pentru niște bani zici automat că produsul cutare a întinerit-o și pe bunică-ta, de oamenii care vă văd mai că jură ca sunteți surori.

Nu se ia deloc în calcul discernământul consumatorului de conținut online. Și nu-mi dau seama dacă aici publicul ar trebui să se simtă ofensat pentru că mesajul este “aveți grijă ce spuneți pentru că aia care vă urmăresc cumpără/fac ca proștii tot ce spuneți voi”. Și zău că mi se pare ireal ca în 2020 când informația este la un click distanță, când medici de toate specializările au canale pe rețelele sociale și oferă în mod gratuit informații sau răspund la întrebări punctuale, când există aplicații care verifică singure lista de ingrediente INCI al unui produs și îți spun dacă este sau nu bine formulat, tu în continuare alegi să nu te informezi.Păi atunci este doar greșeala ta.

Dacă nu a venit nimeni să îți ia banii din portofel și să îți aplice cu forța pe față crema, atunci ți-ai făcut-o cu mâna ta și trebuie să îți asumi consecințele faptelor tale.

Nu iau apărarea brandului PlushBio. Din contră, am refuzat o astfel de colaborare din simplul motiv că listele de ingrediente INCI nu au fost publice pe site-ul producătorului de la început. Eu personal, plătită sau neplătită, nu am vrut să le testez. Însă, mi se pare foarte important să aducem în discuție și responsabilitatea consumatorului.

Să le bălăcărim un pic că doar atât putem

De la izbucnirea acestui scandal parcă s-au unit toți oamenii online-ului care aveau boală pe femeile creatoare de conținut foto și video (în special de pe Instagram), le-au adunat într-un coș pe toate, și zilnic scot câte una în față s-o perpelească un pic. Zic să o perpelească, pentru că niciuna dintre cele vizate nu au avut concret prea mult de suferit. Practic, a fost un fel de hai să le bălăcărim un pic că doar atât putem, dar măcar ne mai răcorim.

Eu înțeleg frustrările bloggerilor cu vechime (eu însămi având acest blog din 2011 am avut ocazia să trec prin mai multe tendințe), în special ale bărbaților, pentru că nu pot ține pasul cu cerințele zilelor noastre de a crea conținut vizual cât mai dinamic și atrăgător. Dar oare să fie acesta un motiv suficient de bun pentru a critica munca (diferită, ce-i drept) a altora? În special pentru că sunt femei și pentru că sunt și atrăgătoare?

Eu înțeleg că tu nu poți crea conținut video sau foto pentru că: nu ești fotogenic sau telegenic, nu ești atrăgător, nu îți place să te expui, nu te pricepi la editare foto/video sau talentul tău este doar la scris. Dar să-l critici pe altul ca să te pui pe tine într-o lumină favorabilă mi se pare ceva de genul vulpea care nu ajunge la struguri și zice că-s acri.

Dar iată cum acești oameni care nu au nicio treabă cu domeniul de beauty devin brusc specialiști și ne pun pe toate în aceeași oală.

Dacă ești femeie, ești o idee drăguță în poze (că te-ajută aplicațiile, nu de alta), ai o comunitate pe vreo platformă online și discuți de treburi interesante pentru femei, automat ești feșănistă sau beauty influensăriță. Sau amândouă. Un fel de 2 în 1 ca să le fie mai ușor la tastat când se pornește bârfa.

Toate suntem din același aluat, o apă și-un pământ, niște terminate care vorbesc despre nimic, și despre de toate dacă suntem plătite.

Nu zic că nu există și astfel de persoane. Normal că există, dar nu sunt o majoritate și în niciun caz nu justifică acest amestec.

Eu mă simt ușor ofensată. Ofensată pentru că aceste persoane care nu îmi cunosc deloc munca și expertiza își dau cu părerea într-un domeniu în care eu sunt specialistul și în care educ de ani de zile. Dar nu mă simt foarte ofensată pentru că părerea lor nu contează pentru mine. Practic, ei habar nu au despre ce vorbesc. Sau pur și simplu nu am de ce să reacționez pentru că nu mă simt în totalitate vizată. Mă simt parțial vizată pentru că și eu sunt femeie, activez în online și vorbesc despre frumusețe și modă. Dar “acuzațiile” aduse nu au nicio treabă cu activitatea mea.

Acum 3-4 ani am fost jignită public de un blogger cu vechime și de către prietenul său, un alt blogger cu notorietate, pe motivul că sunt grasă și urâtă. Și dacă sunt grasă nu pot fi beauty blogger. Nu puteam vorbi despre frumusețe când eu “arătam în halul ăla”. Practic, toate studiile și expertiza mea nu contau, erau anulate de faptul că eram grasă. Și dacă sunt grasă nu sunt în stare să țin o pensulă de machiaj în mână (btw, pictez de mică, deci vorbim aici despre un talent nativ), nu sunt în stare să urmez niște cursuri sau să asimilez niște informații. Niște cretini ăia de University of The Arts London că m-au lăsat să studiez la ei și mi-au mai dat și o diplomă. Mai dobitoci și ăia de la branduri internaționale care au ales să colaboreze cu mine chiar și când aveam 120kg. Mai contează că nu vorbesc despre îngrijirea pielii fără să studiez înainte și fără sprijinul unor medici dermatologi? Mai contează că prin fiecare material publicat educ puțin câte puțin publicul într-o anumită direcție?

Credeți că a interesat pe cineva că eu țin cursuri de automachiaj (pentru că îmi place să traduc machiajul într-un limbaj simplu pentru oricine este interesat, căci da am avut și bărbați la curs) sau de îngrijirea pielii alături de un medic dermatolog pentru a învăța femeile din comunitatea mea cum și de ce să își îngrijească pielea? Normal că nu. Suntem toate o apă și un pământ. În aceeași oală a frustrărilor lor cu noi!

Orice ai face nu ești suficient de bună

M-a marcat acel episod. Eu care toată viața am fost expusă la situații umilitoare referitoare la greutatea mea, uite că și la maturitate greutatea mea reprezenta o problemă pentru alții.

Și știți ce a fost mai dureros? Știți ce m-a făcut să mă simt cel mai nedreptățită? Că la momentul respectiv eu slăbisem cu mult efort vreo 30kg prin sport și alimentație echilibrată. Și nu doar atât. Mi-am documentat public aici pe blog tot procesul de slăbit cu părți bune și părți rele. Deci toată bucuria rezultatului meu a fost umbrită de mesajul că nu sunt suficient de bună și nici nu voi fi până nu voi fi slabă. În România orice să fii, numai grasă nu. E mai bine și mai ușor să fii proastă, decât să fii grasă. Și da, am zis intenționat grasă, pentru că ne plac standardele duble și bărbații grași sunt ok. Ei pot chiar critica femeile grase, așa cum s-a întâmplat și în cazul meu.

Ăla instigă la viol și voi stați cu mâinile în sân

Articolul de azi a luat naștere după ce am citit acest articol și comentariile aferente de pe rețelele sociale.

Zău, măi Radule, iei femeile la rost că nu s-au “apărat” public și că nu au luat atitudine în scandalul cu Alexandru Bălan? Păi, în primul rând, reacții au fost multe. Da multe rău, doar că n-ai vrut tu să le vezi. Căci nu aș vrea să sugerez că ai făcut o documentare pe genunchi. Reiese clar asta din textul tău.

Femeile vorbesc despre abuzuri constant. PESTE TOT. Poate mai des în privat. Nu-i ușor să îți expui experiența traumatizantă în mod public. Să te folosești de acest prilej ca să umilești puțin femeile influenceri mi se pare josnic. Pentru că anulezi eforturile tuturor femeilor care constant au făcut ceva în direcția asta, și pentru că arăți că scopul scuză mijloacele.

Culmea, chiar aseară plină de emoții de toate felurile adunate în ultima perioadă din cauza tuturor celor întâmplate (pandemie, situația cu rasismul din SUA, scandalul cu Alexandru Bălan etc) mă gândeam care ar trebui să fie reacția mea pentru comunitatea mea. Și tot ce am putut să le spun celor peste 79K followeri de pe Instagram unde 80% sunt femei, a fost că asimilarea acestor evenimente este un proces personal și că mai important decât să posteze ceva în online este să se poarte cu blândețe și bunătate față de cei din jur.

Iar referitor la video-ul care instiga la viol, chiar le-am zis că mi se pare redundant să adresez unui public feminin mesajul că “NU înseamnă NU”. Dacă aveam un public preponderant masculin era altă treabă. Dar cum să strig eu la femei să ia atitudine? Crezi că mai este nevoie de asta? Cum să le îndemn eu să riposteze când eu am în listă femei și prietene abuzate sexual care ani de zile nu au fost în stare să vorbească despre asta? Cum să spui unei femei abuzate că trebuia să riposteze când ea n-a avut nicio șansă? Știi ce simte o persoană abuzată? Vinovăție. Pur și simplu simte că i s-a întâmplat nenorocoriea asta din vina ei. Apăi, crezi că tot ce are nevoie să audă este că trebuia să riposteze? Unde este empatia?

Astăzi trebuia să particip la un shooting unde urma să machiez una dintre urmăritoarele mele. A vrut să își facă drept cadou de 35 de ani o ședință foto cu Miruna Minculescu (cea care mi-a făcut acele fotografii superbe chiar și când aveam 120kg) și să fie machiată de mine. Și fix înainte de ora stabilită m-a sunat plângând că nu poate veni pentru că divorțează. Și cu un glas sfâșietor mi-a zis “Ioana, a vrut să mă bată!”.

Să pui statusuri pe internet nu este suficient. Trebuie să te conectezi și la viața reală. Să acționezi în viața reală! Să fii empatic și să vii în întâmpinarea nevoilor persoanelor care sunt victime. Și dacă bărbații nu se simt potriviți pentru asta, să ne lase pe noi femeile să ajutăm alte femei.

Dar ei să educe. Ei să ia atitudine. Zi-mi, măi Radule, nu era mai bine dacă în loc să scrii mizeriuța asta de articol în care să zici că pe femeile influenceri ori nu le duce minte, ori nu le pasă, ori nu vor să își strice imaginea, spuneai mai bine “Măi băieți, hai să ne schimbăm și noi puțin discursul în online și în offline. Hai să ne educăm fiii să respecte și să apere femeile (și nu numai)!”?

Câte mame ați văzut/auzit voi să le spună copiilor lor că trebuie să fie răutacioși cu alți copii? Câte mame de băieți adolescenți ați auzit voi spunând “Du-te și arde-o p-aia! Și dacă nu se lasă, tu să insiști că așa sunt fetele, le place să fie bruscate”?! Dar câți bărbați ați auzit zicând “Mamă, dacă o prind p-aia să vezi ce-i dau!”? Urechile mele au auzit multe, iar eu chiar nu frecventez medii dubioase.

De exemplu, la gala Coca Cola Next big vlogger în 2017, Zoso.ro a venit la mine să se prezinte și mi-a spus următoarele cuvinte (pe care n-o să le uit niciodată pentru că m-au marcat): “Bună, Ioana! Eu sunt Vali. Ți-ai luat degeaba o muie de la mine anul trecut. Mie chiar îmi place de tine”. Era vorba despre incidentul de mai sus în care am fost acuzată că nu pot fi beauty blogger pentru că sunt grasă și arăt în halul ăla, iar Vali a sărit în apărarea prietenului său. M-a umilit public și și-a cerut scuze în privat.

Dar știți ce s-a mai întâmplat atunci? În apărarea mea au sărit multe femei.

Probabil din acest motiv și Radu se așteaptă să ne apărăm singure. Pentru că femeile iau atitudine. ÎNTOTDEAUNA.

Nu vreau să zic că bărbații sunt pasivi. S-au mai schimbat lucrurile de atunci și până acum, iar eu chiar sunt împotriva generalizărilor.

Însă, dacă vrei să faci ceva cu adevărat, nu-mi spune tu mie să urlu la femeile din comunitatea mea să ia atitudine și să riposteze când ele au nevoie de mângâiere și de consolare, spune-le tu bărbaților din comunitatea ta cum ar trebui să se poarte.

PS: Port cu mândrie titulatura de influencer și nu mi-am însușit-o până ce nu m-au numit cei de la Iqads așa în 2016. Știu că am influențat mulți oameni să facă schimbări bune în viețile lor și intenționez să continui astfel. Chiar ieri am convins niște oameni să doneze sânge pentru o persoană care avea mare nevoie. Îmi place să fiu recunoscută drept influencer și îmi asum în totalitate acest titlu. 

Comments

comments