Sfaturi utile pentru cei care vor să slăbească

În 2015, când m-am hotărât eu serios că vreau să slăbesc și chiar am făcut ceva în direcția asta, nu era cool să te pozezi de la sală dacă nu aveai un corp într-o formă excepțională sau măcar cât de cât instagramabilă. Sunt bucuroasă și flatată că am avut prima poveste de slăbit din România documentată online pas cu pas pe blogul meu, și sunt tare mulțumită de mine că am avut curajul de a mă deschide și de a împărtăși nu doar partea practică (ce am mâncat și ce exerciții am făcut), ci și latura emoțională care a fost ca un traseu de rollercoaster interminabil.
Ce au în comun 2015 și 2020? În continuare există oameni supraponderali cărora le este rușine să meargă la sală de teamă că vor fi priviți cu dispreț.
Ce nu mai au în comun 2015 și 2020? Cred că un pic din inconștiența vârstei, dar și dorința de a fi un exemplu pentru cei aflați în situația mea, m-au ajutat să am eu curajul să mă pozez în sala de sport. Nu aveam nici un corp cu forme apetisante, nici pătrațele pe abdomen, ci mai degrabă eram ca un balonaș colorat, transpirat tot, dar mulțumit de el că a reușit să mai treacă de un antrenament. Și chiar dacă scopul meu direct nu a fost să inspir oamenii de orice fel că și locul lor este acolo, iată că cinci ani mai târziu din ce în ce mai mulți oameni se simt confortabil și au curajul să se pozeze în sala de sport, chiar dacă sunt la începutul propriului #MyBodyJourney. Și mă bucură și îi încurajez să se pozeze cât mai des, chiar dacă nu postează neapărat fotografiile undeva, pentru că își vor dori să aibă la un moment dat un fir al evoluției lor. Eu, de exemplu, când am făcut colajul de mai jos am rămas foarte uimită, dar am simțit și o mare bucurie. Iar micile bucurii te ajută să rămâi motivat cât mai mult.

Așadar, fără să o mai lungesc prea tare, iată câteva sfaturi practice și importante care m-au ajutat în procesul de a slăbi peste 40 de kilograme:

• Alimentația contează cam 70%, sportul 20% și odihna 10%. În cazul meu pot spune că sportul a ajutat într-un procent ceva mai mare pentru că m-a disciplinat șu m-a motivat. Iar odihna este foarte importantă. Degeaba mănânci corespunzător, faci mișcare dacă tu pierzi nopțile. Eu am o regulă ca la ora 22:00 cel târziu să fiu în casă ca până la ora 23:00 să pot adormi. Nu te odihnești, nu slăbești.
• Disciplina alimentară înseamnă să ai dorința și disponibilitatea să îți organizezi mesele, să îți gătești, să iei mâncare cu tine la pachet și să faci o prioritate din asta. Cel mai mult am slăbit în perioada în care îmi găteam eu acasă, cântăream cantitățile (mi-am luat un cântar alimentar ieftin pe care îl folosesc și azi) și respectam o structură dată de nutriționist.
• Mergeam regulat la nutriționist. Și mai merg și azi, și voi mai merge în continuare. Am și făcut un curs de technician nutriționist despre care v-am povestit aici pentru a înțelege cum funcționează organismul și a învăța cum să mă hrănesc corect. Am mers la mulți nutriționiști și de la fiecare am învățat lucruri care m-au ajutat. Și fiecare abordare a adus un plus, iar eu am luat de la fiecare ce mi s-a potrivit și ce m-a ajutat. Asta vă sfătuiesc și eu pe voi să faceți. Mergeți la medic pentru că avem nevoie de educație alimentară!
• Regula 4, 3, 2. O perioadă foarte lungă am respectat această regulă. Adică, la micul dejun aveam în farfurile 4 chestii: grăsimi (ex: brânză/ou/șuncă/pește în conservă etc), proteine (același exemple ca la grăsimi), carbohidrați (ex: pâine) și musai fibre (ex: legume). La prânz rămâneau doar trei: proteină (ex: carne la grătar sau cuptor – pregătită fără ulei), carbohidrați (ex: 25-30g orez care fiert cântărea în jur de 100g sau un cartof copt 150-200g max) și fibre (ex: legume proaspete, salată verde). Iar la cină rămâneau doar două: proteina și fibrele, adică o bucată de carne/pește fiartă, pe grătar sau la cuptor cu legume proaspete sau fierte.
• Între timp am adaptat regula 4,3,2 astfel încât să se potrivească noilor mele nevoi și nu mai combin 2 sau 3 proteine animale la o masă. Însă am slăbit mult și mâncând ou cu brânză și șuncă la micul dejun.
• Caloriile contează. Orice dietă sau regim ai ține să știi că o să funcționeze doar dacă va crea un deficit caloric. Chiar și în dietele în care ți se pare că mănânci de spargi creezi un deficit caloric pentru că ingerezi mai puține calorii decât înainte.
• Ca să slăbești trebuie să mănânci mai puțin. E clar că te-ai îngrășat pentru că ai mâncat mai mult decât avea corpul tău nevoie (nu tu!). Tu poți avea și nevoi emoționale și poți mânca pe fond emoțional, dar asta nu înseamnă că și organismul tău are acea nevoie pentru a funcționa la capacitate optimă. I-ai dat mai mult decât îi trebuia.
• Mănâncă la intervale fixe. Nici eu nu pot mânca la ore fixe pentru că am un program haotic, dar regula mea este să mănâc la intervale fixe. Eu dacă mănânc corect (adică mesele mele sunt echilibrate nutrițional) nu simt nevoia de gustări și nu ronțăi nimic între mese. De obicei mănânc la un interval de 4-5 ore. Dacă știu că urmează să treacă mai mult de 5 ore între mese pentru că nu pot mânca, iau o gustare dupa două ore și jumătate sau trei. Zilele mele arată cam așa: iau micul dejun la ora 7:30, la ora 12:00 mănânc prânzul, iar la ora 17:30-18:00 cina. Uneori mai mănânc o portocala sau un măr sau niște brânzică de vaci pe la 20:00.
• Nu mai mânca nimic cu 2-3 ore înainte de somn. Digestia trebuie să se termine înainte de a adormi în primul rând pentru a avea un somn liniștit, și în al doilea rând, pentru a lăsa organismul să își îndeplinească rolul, adică să aibă loc regenerarea celulară și a organelor. Dacă organismul tău este ocupat cu digestia alimentelor atunci tu nu îi permiți să se reface și îi faci rău.
• Fă mișcare. Nu îți place să faci mișcare? Normal că nu îți place doar îți este greu să te miști cu kilograme în plus. Te înțeleg perfect și crede-mă că sunt omul care chiar îți înțelege toate piedicile fizice și mentale. Pentru că am fost acolo, iar lupta o duc în continuare de aproape cinci ani de zile. Doar că prin efort, prin consecvență și prin determinare vei reuși să rupi acest lanț vicios și să introduci printre obiceiurile nesănătoase și momente care se vor transforma în obiceiuri sănătoase.
• Nu îți schimbi obiceiurile peste noapte. Trecerea de la un stil de viață haotic și nesătos la un stil de viață echilibrat și mai activ se face în timp. Ai nevoie de timp ca să te decizi că vrei, apoi să încerci, apoi să repeți, să repeți și când nu ai chef, să începi să te obișuiești și abia apoi să înceapă să îți și placă.
• Setează-ți obiective, dar unele realiste. Vreau să slăbesc 30 de kg până la nuntă, vreau să slăbesc 15 kg în 3 luni, vreau să am fund și talie cum are Kim Kardashian – acestea nu sunt obiective realiste. Deja pornești cu o presiune mare și cu 90% șanse să eșuezi. Te sabotezi singur. Să mai slăbesc până la nuntă, să am fund cum are KK, să dau jos 15kg – acestea sunt obiective realiste. Știți de ce? Pentru că nu știți cum va reacționa corpul vostru la noul tratament și nu știți cum și ce veți gândi pe tot parcursul procesului. Știți care a fost obiectivul meu când am început #MyBodyJourney? Obiectivul meu a fost să mai slăbesc. Nu mi-am setat cât. Nici nu visam că voi slăbi peste 40 de kilograme sau că voi reuși într-adevăr să îmi schimb cu adevărat stilul de viață. Nu văzusem în viața mea în carne și oase un om care să fi slăbit 40kg în acest fel. Nici nu știam că este posibil. Am descoperit singură. Și fără o presiune de la început. Normal, mi-am pus obiective de genul să încap într-o anume pereche de jeans (citește povestea celor 10 perechi de jeans) sau să îmi vină o anumită rochie, dar au fost obiective realiste, umane. Nu uitați că suntem oameni, nu roboți de slăbit.
• Nu cere validare din exterior. Mie mi-a fost greu să îmi asum public această călătorie și să vă povestesc lucruri atât de intime, dar pe de o parte știam că aveți nevoie de povești reale și necosmetizate unde slăbitul este ușor și lin, iar pe de altă parte susținerea voastră a contribuit la menținerea motivației mele. Însă validarea din exterior n-a mai contat după un timp pentru că schimbările din interiorul meu nu le puteam explica, nu datoram aceste explicații, iar bucuria mea nu o putea simți nimeni oricât de mult și de sincer m-ar fi iubit. Așa că cea mai importantă validare pe care trebuie să o cauți trebuie să fie din partea ta. Dacă tu crezi că ești minunat și că poți realiza ce îți propui ce mai contează ce cred ceilalți? Dacă ceilalți cred că tu ești în stare de ceva, dar tu nu te simți în stare crezi că deveni? Poate că da, poate că nu. Mie experiența mi-a dovedit că nu.
• La început motivația va fi externă și va fi scânteia care te va pune în mișcare. Eu am vrut să demonstrez celor care nu mi-au dat premiul pe care îl meritam de fapt pe motiv că eram grasă, că s-au înșelat. În mintea mea de om rănit credeam că așa mă răzbun pe ei. Chestia asta a început să se estompeze pe măsură ce vedeam pe corpul meu schimbări, iar mintea mea devenea mai puternică și mai motivată. Rana aceea s-a închis fără să observ, iar dorința de răzbunare s-a evaporat și a fost înlocuită de motivații interne mult mai puternice și pozitive, cum ar fi sănătatea, dorința de a-mi depăși limite și de a face lucruri de care nu mă credeam în stare. De exemplu, nu mă credeam în stare să alerg sau să fac snowboarding.
• Acționează acum! Nu de luni, nu de anul viitor. Începeți cu schimbări mici: nu pot să devină vreau, de luni să devină acum.
• Schimbările mici duc în timp la schimbări mari. Nu fiți nerealiști și dintr-un exces de zel din acest moment să începeți să vă înfometați și să rupeți sală zi de zi. Pentru că dupa 3 zile veți face o febră cruntă, nu veți mai fi in stare să faceți nimic, faceți pauză încă 3 zile să vă refaceți, vă demotivați, credeți că oricum nu contează ce ați făcut până acum și veți căuta confortul în mâncare. Deci, tot ce ați reușit este să vă provocați un episod de exces culinar, de anxietate și nemulțumire de sine. Eu când m-am apucat am renunțat să beau sucuri, să mănânc dulciuri, am început să mănânc mai multe legume proaspete și să merg mai mult pe jos. Apoi am început să merg de 3 ori pe săptămână unde făceam antrenamente de 40 de minute și lucrurile știți cum au evoluat pentru că am povestit totul pe blogul meu în secțiunea #MyBodyJourney.

Acum, după aproape 5 ani, când trag linie toate aceste mici schimbări constante m-au ajutat să ies cu peste 40kg pe minus. Deci, am ieșit în câștig fără să mă torturez în fiecare secundă a acestui proces care va dura toată viața. Pentru că obiectivul meu este să devin din ce în ce mai sănătoasă, să evoluez și să fac ce e mai bine pentru mintea, corpul și sufletul meu. Sper că acest articol v-a fost de ajutor, iar dacă ve regăsiți în ceea ce v-am scris vă rog să îmi lăsați un comentariu cu feedback-ul sau gândurile voastre. Apreciez mult să știu că sunt oameni alături de mine și că mesajul meu chiar ajunge la ei. De asemenea, dacă veți considera că acest material poate fi de ajutor cuiva, nu ezitați să îl distribuiți pe rețelele voastre de socializare.