Toamna trecută am început să merg din nou la nutriționist. Liza mea o recomanda cu multă încredere pe Alina Stoica, specialist în nutrigenetică, așa că am zis să merg și eu.

Am zis-o și o voi repeta cât voi trăi: una dintre cele mai mari probleme la adulți și copii este lipsa educației alimentare. Am fost crescută cu ideea greșită că o masă este formată din felul întâi, felul doi și desert, pâinea fiind nelipsită. Românii mănâncă mult și asta reprezintă o problemă reală pentru că nu avem nevoie de atâta mâncare.

Așadar, chiar dacă am făcut un curs de tehnician nutriționist, chiar dacă am slăbit peste 40kg, chiar dacă am fost la mai mulți nutriționiști de-a lungul ultimilor ani și am o bază solidă în domeniul nutriției, sunt de părere că fiecare specialist (medic sau dietetician) mă poate ajuta să mă educ ca să îmi fie mai bine. Fiecare vizită la un astfel de specialist mi se pare o investiție pentru o viață mai bună.

Ce am mai putut să descopăr după patru ani de disciplină? Multe, dar asta nu mă miră deloc.

Medicul Alina Stoica m-a ajutat să ascult semnalele corpului meu și să identific mesajele. Să fiu sinceră, înainte nu dădeam atenție la anumite stări cum ar fi balonarea, oboseala bruscă, stările de amețeală, poftele foarte intense sau durerile de cap (pe cele din urmă le rezolvam ușor cu o pastilă). Deși am simțit senzația de balonare de foarte multe ori, nu eram conștientă că asta se întâmplă de fapt. Învățasem să trăiesc cu disconforturile, la fel cum mă învățasem cu durerile de genunchi pe vremea când aveam cele 40kg în plus. Credeam că aceea este normalitatea.

Îmi amintesc un episod care s-a întâmplat la sfârșitul anului trecut și care m-a afectat destul de tare. Eram la un shooting (în calitate de make-up artist) și după multe ore de muncă, s-a comandat pizza de mâncare. Fiindu-mi extrem de foame pentru că am petrecut multe ore pe set fără să mănânc deloc, am devorat rapid două felii de pizza quatro formaggi (care era de altfel și pizza mea preferată). În mai puțin de 10 minute eram întinsă pe jos, chircită de durere, cu pantalonii desfăcuți pentru că mi se umflase atât de tare burta încât simțeam că îmi va plesni și operația. Aveam niște dureri infernale și fără câteva pastile nu m-am putut liniști. Explicația am primit-o mai târziu de la medic: glutenul și lactatele nu sunt recomandate persoanelor care suferă de sindromul ovarelor polichistice (cum sunt și eu), iar eu le consumasem pe amândouă într-o cantitate semnificativă, pe stomacul gol.

Mai are rost să vă spun că de atunci nu am mai mâncat pizza quatro formaggi, și că de fiecare dată când mănânc o felie de pizza mă trec multe emoții? Recomandarea medicului a fost ca dacă mănânc totuși pizza, să aibă cât mai multe legume pe ea pentru a fi mai ușor de digerat (fibrele ajută).

Și uite așa am început eu să fiu mai atentă la semnalele organismului meu și să observ senzațiile pe care le am după fiecare masă.

Tot în acea perioadă (care a fost foarte aglomerată pentru mine, iar mesele nu erau foarte organizate) mi s-a întâmplat un alt episod care mi-a ridicat multe semne de întrebare. Într-o zi în care am avut două grupe la workshopul de automachiaj pe care îl predau și în care n-am avut timp să mănânc deloc între serii, mi s-a întâmplat să mănânc o pară mare și gustoasă după cursuri. Acea pară mi-a dat o senzație puternică de balonare și niște crampe cumplite. Și nu înțelegeam de ce, doar mâncasem un fruct pe stomacul gol, fix așa cum se recomandă.

Și iar am dezbătut episodul în cadrul consultației la nutriționist. De data asta m-a învățat să am grijă atunci când aleg fructele să le aleg pe cele mai mici, mai imperfecte și a adus în discuție subiectul intoleranțelor alimentare, care pot fi specifice fiecărui individ în parte.

Astfel a luat naștere în mintea mea ideea de a face un test pentru a-mi afla intoleranțele alimentare. Știam de existența unui astfel de test de de foarte mulți ani, dar costa destul de mult și nu a reprezentat niciodată o prioritate pentru mine. Până atunci.

După ce am cercetat puțin, am descoperit că la Synlab se poate face testul NATGE de intoleranțe alimentare unde se testează 176 de tipuri de alimente. Iar prețul era doar la o treime față de testul de care auzisem cu ani în urmă și care la momentul respectiv era singurul din România.

Așadar în februarie, înainte să plec la snowboarding, mi-am făcut testul cu gândul ca după ce primesc rezultatul să merg cu el la medicul nutriționist din nou și să stabilim un plan alimentar ținând cont de noile informații.

Rezultatele au venit în 2-3 săptămâni de la data recoltării probelor de sânge, doar că la întoarcerea din vacanță a venit pandemia și planul meu a fost pus puțin în așteptare.

Acest test se poate face în laboratoarele Synlab (cea mai mare rețea de laboratoare de analize din lume) și constă doar în recoltarea de sânge. Testul costă 865 lei și aveți mai multe detalii aici.

Aveți grijă să nu confundați alergiile cu intoleranțele.

Alergia este o substanță în mod obișnuit inofensivă (în acest caz alimentele și componentele alimentare) care poate declanșa un adevărat război cu organismul alergic. Sistemul imun primește și transmite o alarmă falsă de atac, punând în mișcare întregul său arsenal de apărare, ca și când ar urma o luptă cu cel mai necruțător virus sau parazit. El începe să producă rapid anticorpi numiți Imunoglobulina E (pe scurt IgE) și neurotransmițători, cum ar fi histamina, care se manifestă imediat prin curgerea nasului sau prin revolta intestinului. În cazul unui alergic, chiar și o cantitate infimă din alimentul incriminat poate determina o reacție puternică, care se produce la scurt timp după consumul acelui aliment și este adesea violentă: mâncărimi în gât și umflarea palatului glotei, urticarie pe piele etc.

Pe de altă parte, simptomele de intoleranță alimentară aduc probleme în special în zona gastrointestinală. Acestea apărea chiar și după un decalaj mare de timp de la masă, chiar și după 72 de ore. Această “incompatibilitate” este de fapt o indigestie, deoarece agresorul este un ingredient alimentar de care organismul nu se poate ocupa corect și complet. Cunoscută este intoleranța la lactoză, în care există un deficit al enzimei lactază și, implicit, un deficit al procesării lactozei, al digestiei zaharurilor laptelui. Astfel, acestea vor ajunge în intestinul gros nedigerate și vor determina simptome, cum sunt crampele.

Nu doresc să dau prea multe detalii despre rezultatele mele, dar vreau să vă povestesc două situații.

Prima are legătură cu cartoful dulce. Un aliment care mie îmi place foarte tare și pe care ajunsesem să îl consum zilnic, chiar dacă nu în cantități foarte mari. După primirea rezultatului nu am fost doar surprinsă să văd acest aliment pe lista celor la care am intoleranță, ci și tristă. Până într-o zi când am decis să răresc consumarea lui. Și uite așa a început cântarul să se miște din nou. Eu mâncam salate, dar cântarul stagna.

O altă situație este legată de alune. În fișa mea de rezultat am văzut că am o intoleranță destul de crescută la alunele de pădure. Am zis ok, pot trăi și fără ele. Dar alunele (arahidele) îmi plac la nebunie! Untul de arahide cu banană este gustarea mea preferată. Untul de arahide merge aproape în orice, mai ales în terciul de ovăz sau budinca de chia. Așadar, în pandemie am avut o lungă perioadă de timp în care am consumat zilnic unt de arahide. Și mă simțeam grea tot timpul, și aveam dureri, iar senzația de balonare apărea destul de repede. Până m-a trăznit într-o zi ideea că poate am dezvoltat o intoleranță și la arahide. Așa că de o lună nu am mai consumat deloc acest aliment și ghiciți ce am observat? A dispărut și senzația de balonare, și de stomac greu. Asta nu înseamnă că n-o să mai mănânc niciodată cartofi dulci sau unt de arahide, doar că voi mânca rar și cu măsură. Culmea, chiar dacă poftesc la unt de arahide, numai când îmi amintesc cum mă simt după ce îl consum mă ajută să mă abțin. 

în farfurie am paste de năut, pesto, păstrăv, roșii cherry și usturoi

Intoleranța alimentară înseamnă că organismul nu are capacitatea de a digera corect un aliment. Această sensibilitatea poate apărea și din cauza supraconsumului sau supraexpunerii organismului la un anumit aliment, așa că dacă nu îl mai consumi lucrurile se reglează, și după un anumit timp îl poți introduce, dar cu o frecvență scăzută.

Practic, ce am făcut eu nou în ultimele luni a fost să fiu atentă la cum reacționează organismul meu la ce mănânc. Dacă simțeam brusc o senzație puternică de oboseală era clar că am făcut o combinație de alimente nepotrivită mie. Dacă simțeam balonare, crampe sau vreun fel de disconfort e clar că am mâncat ceva la care sunt sensibilă.

Dacă mă simțeam bine, ușoară și plină de energie după masă, puteam să strig BINGO pentru că însemna că i-am dat organismului meu ce avea nevoie. Este foarte interesant cum această mică schimbare, adică atenția la reacțiile organismului, poate avea atâtea beneficii asupra bunăstării și sănătății mele. Mi-e greu să-mi recunosc asta, dar înainte mă obișuisem cu starea de rău și de disconfort. Dacă în ultimii ani am înțeles că mâncarea este combustibilul organismului nostru și că este important să fie de cea mai bună calitate, acum mi-am dat seama că trebuie să fie și combustibilul potrivit. Și iată de ce vă spun că procesul de educare este unul continuu. Dacă în perioada copilăriei și în adolescență nu am avut parte de o educație alimentară, ca adult consider că este responsabilitatea mea să-mi corectez greșelile din trecut. Mai ales că acum am atâtea resurse la dispoziție.

Dacă doriți să aflați mai multe informații despre testul NATGE de la Synlab și lista de alimente testate vă invit să citiți mai multe informații aici. În plus, dacă alegeți să vă faceți acest test beneficiați de 10% reducere în oricare dintre laboratoarele Synlab cu codul IOANA10. Așadar, analiza este cu atât mai accesibilă acum!

Comments

comments